Ritualurile de moarte au o semnificație culturală profundă în popoarele din toată lumea, fiind legate de doliu, amintir, cinstirea celor plecați.
Obiceiurile și tradițiile românești sunt legate de tradițiile religioase și păgâne, reflectând valorile legate de spiriutalitate și comunitate.
Este o adunare a familiei, prietenilor și membrilor comunității legate de persoana decedată. Trupul acesteia nu este lăsat singur până la înmormântare, veghiindu-se asupra lui zi și noapte. Practica arată grija comunității pentru sufletul celui decedat, asigurându-se că acesta nu este lăsat singur în primele ore de după
. Totodată, permite celor ce au cunoscut-o să își ia la revedere dar reprezintă și un sprijin între membrii comunității.
Aprinderea lumânărilor
Este un alt obicei important. Este important ca persoana să se stingă din viață „ținându-i-se lumânarea”, în credința că sufletul său va f călăuzit de lumină în trecerea spre lumea de dincolo. De asemenea, în cele trei zile până când acesta este înmormântat trebuie să existe mereu o lumină aprinsă în camera unde se află sicriul.
Spălarea ritualică
Trupul defunctului este un act de purificare menit să pregătească sufletul pentru întâlnirea lui cu Dumnezeu. Acest ritual este efectuat de obicei de membri apropiați ai familiei sau de persoane desemnate în cadrul comunității. Reprezintă un simț al datoriei și al grijii adânc înrădăcinate în comunitate. Această curățare nu este doar fizică, ci și spirituală, ajutând sufletul celui decedat să meargă curat în cealaltă lume.
Moneda de pe ochii defunctului
Această tradiție e ste legată de credința că sufletul va avea nevoie de o monedă pentru a plăti trecerea ei spre tărâmul lumii de dincolo. Provine din mitologia greacă.
Este un preparat dulce, făcut din grâu fiert, zahăr și alte ingrediente, este oferită lasparastasurile pentru persoanele decedate. Simbolizează trupul decedatului, iar grâul reprezintă speranța învierii deoarece o sămânță trebuie îngropată pentru a da viață nouă. Jertfa de colivă, făcută din grâu – simbol al vieții și al renașterii – subliniază tema de bază a speranței și natura ciclică a vieții, chiar și în fața morții. Pregătirea și împărtășirea colivei este un act comun de amintire și o ofrandă simbolică care leagă pe cei vii cu cei decedați și promisiunea învierii.
B aterea cuielor în sicriu
După ce sicriul este închis, simbolizează separarea definitivă a sufletului de corp și se crede că oferă protecție împotriva forțelor malefice. Acest ritual subliniază finalitatea morții și dorința de a proteja decedatul în locul lor de odihnă, reflectând anxietățile și credințele despre tărâmul spiritual. Actul de sigilare a sicriului este o manifestare fizică a sfârșitului vieții pământești, în timp ce credința în protecție împotriva forțelor malefice indică o preocupare pentru bunăstarea sufletului în viața de apoi.
Cortegiul funerar
Este călătoria solemnă de la locul de doliu până la biserică sau cimitir. Traseul este adesea împodobit cu flori sau pânză albă, simbolizând puritatea sufletului. Caracterul public al cortegiului funerar arată implicarea comunității în recunoașterea morții și sprijinirea familiei îndoliate. Permite comunității să-și ia rămas bun colectiv de la decedat și oferă un sentiment de durere și solidaritate.
Este o masă oferită întregii comunități din jurul persoanei decedate. Este o ofrandă care va ajuta sufletul defunctului în viața de apoi. Practica arată legătura continuă dintre vii și morțiâ. Acest act de caritate realizat în memoria defunctului este o modalitate prin care cei vii își pot continua relația cu cei decedați.
Este un serviciu religios organizat la anumte intervale de timp după moarte, de 3 zile, 9 zile, 40 de zile, 6 luni și 1 an. Aceste slujbe comemorează pe cei decedați și simbolizează continuitatea rugăciunii pentru sufle. Programul structurat al parastaselor indică o perioadă prelungită de amintire. Oferă oportunități de doliu și sprijin spiritual continuu, ajutându-i pe cei îndoliați să-și gestioneze durerea de-a lungul timpului și să mențină o legătură cu memoria defunctului.
Perioada de doliu
Este marcată de obiceiuri specifice, în special purtarea de îmbrăcăminte închisă la culoare ca semn de respect și iubire față de decedat. Durata și intensitatea acestei perioade pot varia în funcție de relația cu defunctul. Poate implica abținerea de la participarera la evenimente sociale și activități zgomotoase. Simbolurile vizibile ale doliului, cum ar fi îmbrăcămintea întunecată și restricțiile privind activitățile sociale, evidențiază așteptările sociale și normele culturale din jurul durerii. Aceste expresii exterioare ale durerii servesc ca o recunoaștere publică a pierderii și permit celor îndoliați să-și arate comunității starea lor emoțională, deseori obținând sprijin și înțelegere, potrivit
Sursa: https://jurnalul.ro/timp-liber/10-ritualuri-moarte-traditii-obiceiuri-994025.html