Iată, mai jos, câteva titluri noi, captivante, numai bune de devorat în pragul marilor sărbători ce stau să izbucnească în acest sfârșit de an. Cercetați atent propunerile, cine știe, poate găsiți câte ceva și pe gustul dumneavoastră.
1. Fado Alexandrino
Autor: António Lobo Antunes
Editura: Humanitas Fiction, 2024
Traducere: Cristina Dăscălescu Dordea și Dinu Flămând
De-a lungul a peste patruzeci de ani de viață literară, António Lobo Antunes și-a construit un spațiu psihogeografic singular, inimitabil, pe care îl scrie și rescrie neîncetat. Romanul Fado Alexandrino, apărut în 1983, este o capodoperă bântuită de declin, culpabilitate și pesimism istoric, o antiepopee cu accente burlești, care demitizează evenimentul cel mai important al istoriei portugheze din secolul XX – Revoluția Garoafelor din 25 aprilie 1974.
La zece ani de la sfârșitul războiului colonial, cinci foști combatanți de pe frontul din Mozambic se revăd pentru o noapte de beție într-o cârciumă din Lisabona, iar această întâlnire devine prilej pentru un soi de lungă spovedanie labirintică, polifonică, răscolitoare. Cei patru foști camarazi care se confesează căpitanului lor, unic oficiant al acestei agape, rămân mereu, în poveștile relatate sau monologate interior, soldatul, sublocotenentul, ofițerul de transmisiuni și locotenent-colonelul. Pentru ei, existența a devenit un simulacru: sunt bântuiți nu numai de trecutul militar, ci și de propriile lașități și iluzii ratate. Revoluția lor a fost una de mucava, de bâlci, un fals simptom de trezire din letargie al unei societăți învinse. Fado Alexandrino devine astfel cronica unei lumi lipsite de glorie, care trăiește în amăgire, și tocmai juxtapunerea vocilor leagă în modul cel mai neașteptat violența și nostalgia, suferința și deriziunea, cruzimea și vulnerabilitatea.
2. Întoarcerea vremurilor barbare
Autor: Thierry Wolton
Editura: Humanitas, 2024
Traducere: Iulian Comănescu
Lumea de azi este consecința celei de ieri. E cu atât mai adevărat când vine vorba despre moștenirea comunismului, față de care nu a existat niciodată o ruptură reală și asumată. În prelungirea tezei sale din monumentala Istorie mondială a comunismului, Thierry Wolton trage un semnal de alarmă cu privire la pericolul ascensiunii Rusiei și a Chinei: lumea se îndreaptă spre o nouă eră barbară, în care democrația și drepturile omului sunt amenințate.
Volumul prezintă, într-o formă condensată și adusă la zi, contextul complicității Occidentului, care a asistat ca simplu spectator la prăbușirea Uniunii Sovietice și la urmările acestei „catastrofe”, făcându-l astfel posibil, în primă instanță, pe Putin. Impactul acestuia, cu veleitățile autoritariste și pornirile războinice, a fost previzibil de la bun început: țările democratice nu doar că s-au lăsat orbite, ci l-au primit pe covorul roșu și s-au afundat de bunăvoie în dependența energetică de Rusia și în afacerile cu statul rus și cu oligarhii.
În fundal se pregătește China, avertizează Thierry Wolton. Spre deosebire de Rusia, China are mijloacele de a instaura o nouă ordine mondială. Odată cu ascensiunea de neoprit a celor două regimuri, sprijinită și de acțiunile de forță ale organizațiilor teroriste sau ale Coreei de Nord, putem vedea limpede ce anume va defini această eră barbară: exploatarea slăbiciunilor Occidentului și respingerea violentă a modelului democratic, propaganda naționalistă, demonizarea Celuilalt și rescrierea istoriei. Să ne mai mire că Occidentul ajută Ucraina cu picătura, că privește neputincios înspre butoiul cu pulbere din Orientul Apropiat sau că ignoră semnalele provocatoare din Marea Chinei?
3. Eseuri despre artă și știință
Autor: Eric R. Kandel
Editura: Polirom, 2024
Traducere: Adina Avramescu
„Această colecţie de eseuri adună la un loc pasiunea mea de o viaţă pentru artă şi munca mea neobosită din domeniul neuroştiinţei pentru a explora modul în care percepem arta. În centrul acestei explorări se află fascinaţia mea aparte pentru arta şi cultura Vienei de la 1900. A fost o epocă în care schimbul liber de idei între artişti, istorici ai artei şi oameni de ştiinţă a dat naştere modernismului şi conceptului de «contribuţie a privitorului»: descoperirea faptului că arta este incompletă fără implicarea perceptuală şi emoţională a spectatorului. Plecând de la acest concept, am început să învăţăm despre modul cum foloseşte creierul nostru reguli specializate şi universale pentru a construi lumea vizuală, ca, de pildă, ceea ce vedem într-o pictură. În acelaşi timp însă creierul aplică unei imagini şi experienţele, amintirile şi emoţiile noastre personale. A înţelege modul cum interacţionează aceste procese de ordin superior pentru a rezulta contribuţia privitorului este una dintre marile provocări cu care se confruntă neuroştiinţa în secolul XXI. Artiştii înşişi recunosc importanţa proceselor inconştiente – ale lor şi ale privitorului – şi pot să le folosească în mod deliberat în actul de creaţie sau să le conteste” (Eric R. Kandel).
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2000.
4. Șoarecele B
Autor: Ion D. Sîrbu
„Acum, fără îndoială, autorul ar dori ca aceste drolatice povestiri să fie citite în contextul deceniului în care au fost scrise, în care, mai ales, au fost pățite. Nu e deloc ușor, cea mai mare parte a prozei, teatrului și poeziei din acea vreme a fost dată uitării, abia câteva opere reușind să supraviețuiască necruțătorului ciur și dârmon care este («Postume, Postume…») ireparabilul timp. Dar dacă o reconstituire a timpului Sibiu-Cluj nu este deocamdată posibilă, atunci să mi se permită a invita cititorii mei la un joc al copilăriei: pe o foaie albă, sute de puncte, numerotate. Regula jocului cere ca, atent, cu un plaivas în mână, să unim punctele ce poartă numere identice sau logic consecutive. Curând, din neantul nimicului, din firmamentul neutru al hârtiei, va apărea surpriza jocului: o pasăre, o casă, o fiară ascunsă. În cazul acestui volum, aproape biografic, silueta pe care autorul speră să o poată developa în inima cititorului este mai puțin a unui portret al scriitorului în tinerețe și, mai ales, conturul de porțelan fragil al unei lucidități și al unui humor specific transilvan, dar și țară heraldică a acelei generații, pe care, nu fără tristețe, continuăm să o numim a Cercului Literar de la Sibiu” (Ion D. Sîrbu).
5. Tăceri și cuvinte
Autor: Octavian Saiu
Editura: Nemira, 2024
„Dialoguri. Dialoguri născute în atâtea clipe, cu atâția interlocutori de pretutindeni. Toate păstrate într-o arhivă a gândului, doar câteva înregistrate și puține, destul de puține, presărate prin câte-un ungher al galaxiei internetului. Clipe trăite în compania unor artiști care s-au mărturisit prin răspunsuri mai lungi sau mai succinte, mai originale sau mai previzibile, crâmpeie de timp regăsit cu adevărat numai în memoria afectivă. La Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, am avut privilegiul extraordinar al unor astfel de întâlniri cu sute și sute de creatori din cele mai diverse orizonturi sau generații, de la debutanți promițători la maeștri consacrați. De două decenii, la fiecare ediție, parcurg emoția unor descoperiri dincolo de ceea ce un spectacol sau altul ar putea oferi, prin dialoguri cu ființe care mi se destăinuie privindu-mă în ochi. Emoția aceea e, pentru mine, totul” – Octavian Saiu.
6. Geniul Panoniei
Autor: Stefano Bottoni
Traducere: Andrei Dósa
„Viktor Orbán este altceva decât un banal lider autoritar dintr-o mică țară europeană fără ieșire la mare. Îi urmăresc cariera politică și intelectuală încă din faza terminală a regimului Kádár. Părea să personifice un nou mod de a gândi politicul. Lucrurile au devenit însă tot mai complicate în cele două decenii de putinism și în relație directă cu trumpismul. Viktor Orbán este campionul și favoritul inamicilor societății deschise. Cartea lui Stefano Bottoni luminează resorturile politice și psihologice ale transfigurării premierului maghiar în adversar al valorilor și instituțiilor liberale. Excelent informată și riguros concepută, cartea trebuie citită de toți cei care vor să înțeleagă cum se naște și unde poate duce populismul etnocentric, xenofob, bigot și fascistoid” – Vladimir Tismăneanu.
7. Secrete, minciuni și consecințe
Autor: Bruce Lincoln
Traducere: Sorana Lupu
Volumul lui Bruce Lincoln conectează câteva teme de mare interes pentru publicul românesc, având în centru personalitatea lui Mircea Eliade și relația sa îndelungată și complexă cu Ioan Petru Culianu. Perspectiva autorului, fost doctorand al lui Mircea Eliade la University of Chicago și, ulterior, profesor la Catedra de istorie a religiilor din aceeași universitate, îi permite să realizeze corelații surprinzătoare între extrema dreaptă din România interbelică, controversele izbucnite în anii 1980 în mediile academice occidentale pe tema afinităților legionare ale lui Eliade și, în fine, enigma asasinării lui Culianu la 21 mai 1991, propunând inclusiv o nouă ipoteză despre autorii ei. Este totodată un volum despre relația dintre un mare savant și tânărul cercetător chemat să-i continue munca, iar dezechilibrul intrinsec din această relație, sugerează autorul, poate deveni dramatic atunci când discipolul alege să apere, cu energie și bună-credință, ceva ce magistrul nu i-a dezvăluit niciodată pe deplin.
8. Atunci când trecutul nu te uită
Autoare: Christie Watson
Editura: Trei, 2024
Traducere: Anca Dumitrescu
Ambițioasa Olivia, perfecționista Laura și nonconformista Anjali sunt prietene de nedespărțit încă din prima zi la Medicină. Iar legătura lor le-a ajutat să se sprijine reciproc și când presiunea examenelor a fost înlocuită de greutățile și bucuriile maternității și noi joburi solicitante. Cândva au promis să facă orice una pentru alta – inclusiv să uite noaptea despre care n-au vorbit niciodată: o petrecere cu droguri, sex și secrete care le-a obligat să facă o alegere ce le-ar putea distruge. Dar cât de departe ar merge ca să-i apere pe cei pe care-i iubesc? Când copiii lor adolescenți trec printr-o tragedie bizar de asemănătoare, totul riscă să se năruie în jurul lor. Un roman exploziv despre loialitate, ambiție, trădare și răzbunare, Atunci când trecutul nu te uită explorează costurile uneori ascunse ale prieteniei și cât de departe merg oamenii ca să se apere.
9. De la ciuma lui Caragea la holera balcanică
Coordonator: Constantin Ardeleanu
Într-o epocă în care medicina modernă abia făcea primii pași, în această margine a Europei – unde administrarea eficientă a teritoriului și a populației a fost dintotdeauna o provocare – o epidemie de amploare căpăta proporții de sfârșit de lume. Ciuma lui Caragea de pildă, venită de la sud de Dunăre, a rămas în memoria colectivă, generație după generație, până în zilele noastre. Primul lucru pe care îl știm azi despre participarea noastră la al Doilea Război Balcanic – petrecut exact un veac mai târziu – este că miile de victime din rândul armatei române au fost răpuse de holeră, nu de inamic. Practicile medicale și politicile sanitare pe care autoritățile s-au văzut silite să le decidă, precum și istoria aplicării lor, ne ajută să înțelegem mai bine drumul spre modernizare al Țării Românești și Moldovei, iar mai apoi al statului român, într-o epocă marcată de progresul științific.
Analizele din volumul de față, aparținând unor specialiști în istoria socială, medicală și culturală a spațiului românesc, privesc lucrurile în contextul larg al politicilor externe ale principatelor dunărene și ale României moderne, arătându-ne în ce fel dinamica regională a influențat reacțiile politice și sociale în fața calamităților.
Sursa: https://jurnalul.ro/cultura/carte/carti-spirit-iarna-sarbatori-984748.html