În numai 10 săptămâni de mandat, Donald Trump și-a impus voința asupra adversarilor săi din lumea afacerilor, politică, mass-media, precum și din rândul națiunilor aliate, folosind puterea în moduri discreționare, așa cum niciun alt președinte din istoria modernă a Statelor Unite nu a mai făcut până acum.
Administrația Trump s-a focalizat pe arestarea și deportarea studenților protestatari, a tăiat fonduri federale de la universități, a restricționat firmele de avocatură angajate de
i săi politici, a amenințat judecători și a încercat să exercite presiuni asupra jurnaliștilor.
În același timp, Trump a redus drastic guvernul federal și l-a curățat de funcționarii care i-ar fi putut sta în cale, înlocuindu-i cu loialiști ai ideologiei MAGA („Make America Great Again”).
Ca niciodată până acum, un rol central în această operațiune l-a jucat utilizarea, de către Trump, a ordinelor executive de elaborare a politicilor menite să ducă la neutralizarea adversarilor săi.
El nu a ezitat să recurgă nici la procese, amenințări publice sau la puterea de constrângere a fondurilor federale, în ofensiva sa de subordonare a instituțiile vizate.
„Ceea ce unește toate aceste eforturi este dorința lui Trump de a distruge orice potențială sursă de rezistență față de agenda MAGA și față de puterea sa personală”, remarca, recent, un profesor de drept de la Universitatea din New York.
Unele dintre „țintele” aflate în vizorul președintelui s-au grăbit să nu îl supere pe liderul de la Casa Albă, câteva au ripostat, iar multe altele încearcă încă să își dea seama cum ar trebui să reacționeze.
Numeroase acțiunile inițiate de Trump sunt contestate în instanțe, unde unii judecători încearcă să încetinească măsurile controversate adoptate de actuala administrație de la Washington.
Viteza și amploarea uimitoare ale inițiativelor președintelui republican i-au luat prin surprindere pe democrați, pe membrii sindicatelor din serviciile publice, pe directorii executivi, precum și pe toți cei ce activează în Justiție.
Justificarea MAGA
Susținătorii lui Trump spun că acesta se folosește pur și simplu de toate pârghiile președinției sale pentru a atinge obiectivele pe care le-a stabilit în calitate de candidat.
„El a trasat aceste linii largi de luptă, fie că este vorba de oameni despre care crede că au încercat să îl distrugă personal, fie că este vorba de persoane despre care consideră că au încercat să distrugă civilizația occidentală”, afirmă strategul republican Scott Jennings, principalul consilier al senatorului Mitch McConnell. „Tot ceea ce a spus că va face în campanie, face acum!”, explică el.
Obiectivele lui Trump nu sunt doar politice. Acțiunile sale arată că el vrea să reorganizeze, sub conducerea unui executiv atotputernic, o societate americană în care instituțiile financiare, politice și culturale să poarte amprenta lui și în care opoziția este fie cooptată, fie redusă la tăcere.
Având la dispoziție un Congres controlat de Partidul Republican și o Curte Supremă a SUA dominată de conservatori, Trump se confruntă cu mult mai puține monitorizări ale puterii sale decât oricare dintre predecesorii lui din istoria modernă a țării.
Trump încearcă aproape zilnic să își supună sau să își păcălească adversarii, sprijinit de puterea de temut a agențiilor de reglementare și de aplicare a legii, aflate la comanda sa. Și, de multe ori, a reușit acest lucru.
Spre exemplu, el a reușit să obțină concesii de la mai multe dintre „țintele” sale, inclusiv de la prestigioasa Universitate Columbia, de la firme de puternice de avocatură și de la titani corporativi precum „Meta” și „Disney”.
Toate aceste entități au preferat să evite presiunile președintelui și au ajuns la un acord cu Casa Albă, renunțând la o parte din independența lor și stabilind, pe de altă parte, ceea ce multe voci consideră a fi precedente extrem de periculoase.
Alții iau măsuri preventive pentru a evita furia lui Trump. Peste 20 dintre cele mai mari companii și firme financiare americane, inclusiv „Goldman Sachs”, „Google” și „PepsiCo”, au eliminat programele de diversitate, care au atras mânia șefului Casei Albe.
Trei firme de avocatură au încheiat acorduri cu administrația, în loc să riște să piardă autorizațiile de securitate ale propriilor avocați, accesul la clădirile guvernamentale și, foarte probabil, o mulțime de clienți, în timp ce alte trei firme, vizate de ordinele executive ale lui Trump, au dat în judecată executivul american.
Ordinele lui Trump au fost, de asemenea, vehiculul prin care șeful Casei Albe a restructurat guvernul, a deportat presupuși membri ai unei bande venezuelene fără un proces echitabil și a impus tarife partenerilor comerciali ai SUA.
El a dat în judecată corporațiile media americane și a redus la tăcere „Vocea Americii”, a preluat controlul asupra „Centrului Kennedy”, un important centru de artă, și a încercat să limiteze activitatea „Institutului Smithsonian”, care cuprinde o rețea de muzee și de centre de cercetare.
Administrația Trump a mai reținut studenți protestatari, ale căror opinii politice sunt considerate o amenințare la adresa țării.
Concomitent, Trump a presat conducerea Ucrainei să încheie un acord privind drepturile asupra mineralelor, vânturând amenințarea voalată de a pune capăt sprijinului SUA pentru Kiev în războiul din Ucraina.
El a mai amenințat Danemarca, unul dintre aliații de bază ai NATO, încercând să preia controlul asupra Groenlandei, a vorbit despre anexarea Canadei și a avertizat că va lua înapoi Canalul Panama.
Neconvențional sau autocrat?
Mark Zaid, un avocat din Washington care reprezintă denunțători împotriva guvernului federal și căruia i s-a retras autorizația de securitate de către Trump, susține că actualul comportament al președintelui nu seamănă cu nimic din ceea ce a văzut în cei 30 de ani de carieră.
„Ordinele executive nu au fost niciodată concepute pentru a viza în mod specific persoane fizice sau actori neguvernamentali în scopuri de represalii sau răzbunări!”, afirmă Zaid.
De cealaltă parte, Casa Albă și susținătorii lui Trump neagă acuzația conform căreia președintele ar acționa din răzbunare.
Un purtător de cuvânt al președinției americane a declarat, de altfel, că abordările mai tradiționale de până acum nu au reușit să aducă schimbări semnificative.
„«Neconvențional» este exact ceea ce poporul american a votat atunci când l-a ales pe președintele Trump”, spune Harrison Fields, purtător de cuvânt al Casei Albe. „Președintele este angajat să răstoarne birocrația înrădăcinată!”, mai precizează el.
În primul său mandat, mai exact în perioada 2017-2021, Trump a fost împiedicat de o serie de factori: o anchetă federală privind interferența rusească, lipsa de experiență a consilierilor lui, precum și o opoziție democrată mai mare în Congres.
Odată cu înlăturarea acestor obstacole, dublată de ascendentul moral oferit de susținerea largă consemnată în urma alegerilor, Trump a demonstrat, la începutul celui de-al doilea mandat, că a învățat cum să utilizeze mai bine resursele de care dispune pentru a obține ceea ce dorește.
Altfel spus, spre deosebire de primul său mandat la Casa Albă, președintele știe acum să folosească pârghiile puterii mult mai eficient, remarcă, la unison, voci din tabăra republicană, dar și din cea a democraților.
Claire Wofford, profesor de științe politice la Universitatea Charleston, este de părere că Trump a folosit ordinele executive nu numai pentru a promova o agendă politică, ci și pentru a trimite mesaje bazei sale politice, așa cum s-a întâmplat în încercarea sa de a interzice cetățenia prin naștere în SUA, dar și pentru a-și testa limitele puterii, ca în cazul invocării unei legi din secolul al XVIII-lea, în scopul de a-i desemna pe unii dintre imigranți drept „dușmani străini”.
„Ceea ce mă frapează cel mai mult în acest moment este cât de strategic a devenit Trump – dar în noi moduri”, a mai spus Wofford.
Arsenalul constrângerii și mișcarea de rezistență
În cazuri precum cel al Universității Columbia, Trump a folosit banii federali ca pe un instrument de presiune, știind că țintele sale au interese financiare care le fac vulnerabile la acest tip de constrângere.
În alte cazuri, el a folosit instanțele de judecată, forțând companii precum „Disney” și „Meta” să ajungă la înțelegeri favorabile, după ce președintele american le-a intentat procese.
„CBS News”, programul de știri al televiziunii „CBS”, o altă țintă a proceselor intentate de Trump, este presat să ajungă la o înțelegere, deoarece „părintele” său, „Paramount”, este nerăbdător ca propriul proiect de fuziune cu „Skydance Media” să fie aprobat de către autoritățile de reglementare ale administrației Trump.
Cu toate acestea nu toate instituțiile și entitățile americane au îngenuncheat la presiunile administrației de la Washington.
Multe dintre acțiunile lui Trump, în special cele privind reducerile guvernamentale, rămân blocate în instanțele federale.
Numai în ultimele două săptămâni, judecătorii s-au pronunțat împotriva lui Trump în chestiuni care contestă politicile sale de deportare, atacurile contra firmelor de avocatură și planurile de eliminare a agențiilor guvernamentale.
În replică, Trump și aliații săi au cerut ca judecătorii care se pronunță împotriva administrației să fie puși sub acuzare și au atras o mustrare neobișnuită din partea președintelui Curții Supreme de Justiție, John Roberts.
Walter Olson, cercetător la Institutul libertarian CATO, este de părere că atacurile lui Trump la adresa firmelor de avocatură și ale judecătorilor sunt fără precedent și amintesc de alte națiuni, cu regimuri autoritare.
„A tăia aripile firmelor de avocatură și ale instanțelor este gestul care trădează comportamentul unui autocrat”, afirmă Olson.