1 iulie 2025, 16:01
Danemarca a preluat de la Polonia, de la 1 iulie, preşedinţia prin rotaţie a Consiliului Uniunii Europene, într-un moment în care conflictele izbucnesc în întreaga lume, discuţiile în legătură cu bugetul se apropie şi tensiunile comerciale sunt în creştere, iar UE îşi mută atenţia către competitivitate, relatează POLITICO.
Apărarea şi securitatea vor fi prioritare, în contextul în care UE continuă să navigheze în ape geopolitice tulburi.
Următorul buget al blocului pentru următorii şapte ani va fi prezentat în iulie, marcând începutul unor ani de negocieri probabil tensionate.
Iar relaţiile comerciale dintre UE şi SUA rămân imprevizibile.
Danemarca va fi, de asemenea, sub presiune pentru a finaliza un acord referitor la obiectivele climatice şi pentru a conduce negocierile în legătură cu revizuirea normelor farmaceutice ale UE, menţinându-şi în acelaşi timp rolul de mediator imparţial şi rezistând presiunilor din partea propriului sector farmaceutic.
PREMIERUL METTE FREDERIKSEN SE BUCURĂ DE APRECIEREA LIDERILOR EUROPENI
Deşi de stânga, prim-ministrul danez Mette Frederiksen a fost pionieră în adoptarea unor politici dure în materie de imigraţie. Acum, este de aşteptat să aducă formula sa specială pe scena UE.
Doi diplomaţi ai UE au declarat că Danemarca va încerca să promoveze multe dintre abordările pe care Frederiksen le-a susţinut pe plan intern, şi anume reguli mai stricte pentru solicitanţii de azil şi o atitudine mai fermă a apărării europene în faţa unei Rusii expansioniste. Frederiksen declara, de altfel, în martie că gestionarea migraţiei ilegale şi descurajarea Rusiei prin creşterea cheltuielilor pentru apărare nu sunt chestiuni separate. Ele sunt două faţete ale aceleiaşi preocupări generale a alegătorilor europeni: îmbunătăţirea securităţii lor zilnice.
„Dacă întreb oamenii despre securitate şi preocupările lor în acest domeniu, mulţi dintre ei vor răspunde că Rusia şi apărarea Europei sunt priorităţi în acest moment. Dar securitatea ţine şi de ceea ce se întâmplă în comunitatea locală”, declara Frederiksen la acea vreme într-un interviu pentru POLITICO.
Alegătorii danezi se numără printre cei mai sceptici din Europa în ceea ce priveşte UE. Dar preşedinţia UE îi va oferi lui Frederiksen şansa de a susţine că politicile pe care le-a adoptat în ţara sa câştigă acum o aprobare mult mai largă în bloc. Într-adevăr, toată lumea, de la liderul italian Giorgia Meloni la premierul polonez Donald Tusk şi chiar noul cancelar german, Friedrich Merz, se află acum în tabăra prim-ministrului danez când vine vorba de promovarea unei abordări mai stricte a imigraţiei.
Acest argument – „abordarea mea câştigă la Bruxelles” – ar putea fi util anul viitor, când Frederiksen va candida pentru realegere. Deşi femeia de 47 de ani, care este deja cel mai longeviv şef de guvern social-democrat din Europa, nu a declarat public că va candida pentru un nou mandat, observatorii politicii daneze sunt convinşi că o va face. Sondajele de opinie îi oferă cu siguranţă un argument solid pentru a candida: la jumătatea lunii iunie, sondajul POLITICO arăta că Partidul Social-Democrat era cel mai popular din ţară, cu 23% din intenţiile de vot, faţă de 13% pentru următorul partid, Partidul Verde de Stânga.
STILUL FREDERIKSEN, LA BRUXELLES
Cum va aduce Danemarca stilul Frederiksen la Bruxelles? Printre altele, încercând să avanseze discuţiile dintre ţările UE cu privire la aşa-numitele centre de returnare – centre situate în afara graniţelor blocului, unde imigranţii care solicită acces în UE ar putea rămâne în timp ce sunt procesate cererile lor sau unde ar putea fi cazaţi după ce cererea de azil le-a fost respinsă.
Un astfel de centru situat în Albania face obiectul unui litigiu juridic între guvernul italian şi instanţele locale, dar Frederiksen şi Meloni sunt amândouă convinse că astfel de centre reprezintă calea de urmat.
Comisia Europeană a prezentat în martie o propunere referitoare la centrele de returnare, iar Copenhaga speră să profite de preşedinţia sa pentru a impulsiona dialogul interinstituţional „cât mai mult posibil”, chiar dacă finalizarea întregului proces rămâne puţin probabilă până la sfârşitul lunii decembrie, când se încheie preşedinţia daneză a Consiliului UE.
În plus, Danemarca va căuta alte modalităţi „noi şi inovatoare” de a limita imigraţia ilegală în bloc, atât prin îndemnarea Comisiei să-şi revizuiască interpretarea statutului drepturilor omului în vederea facilitării deportării, cât şi prin încheierea de noi acorduri de investiţii cu ţări terţe, spun diplomaţii.
Danemarca s-a opus dorinţei preşedintelui american Donald Trump de a achiziţiona Groenlanda, un teritoriu autonom dependent de Danemarca. Frederiksen este una dintre cele mai vocale voci din Europa cu privire la necesitatea de a descuraja Rusia, afirmând într-un interviu acordat POLITICO că blocul ar trebui să devină autonom în domeniul apărării în următorii cinci ani. În ceea ce priveşte preşedinţia, acest lucru se traduce prin promovarea discuţiilor despre pregătirea apărării europene şi proiectele comune, spun diplomaţii.
Deşi este puţin probabil ca Copenhaga să accepte ideea promovată de ţările din sudul Europei, potrivit căreia blocul ar trebui să contracteze împreună datorii pentru a finanţa consolidarea apărării, Copenhaga va fi în căutarea unor proiecte comune de apărare care să prezinte interes pentru toate statele UE, de exemplu, capacitatea comună de realimentare în zbor.
Dincolo de apărare şi imigraţie, ambasadorul Danemarcei la UE, Carsten Grønbech-Jensen, va avea mult de lucru pentru a coordona discuţiile despre o potenţială extindere a UE cu noi membri, precum Ucraina şi Moldova.
EVITAREA „AGONIEI LENTE”
De asemenea, se pune accentul pe reformele economice sau „competitivitate” în jargonul UE, pentru a încerca să se evite ceea ce fostul preşedinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a avertizat că va fi o „agonie lentă” pentru economia europeană, dacă nu se vor întreprinde reformele necesare.
În acest domeniu, Danemarca ar putea acţiona cu mai multă prudenţă.
Draghi a subliniat necesitatea unificării pieţelor de capital fragmentate ale Europei, un demers considerat crucial pentru supravieţuirea economică a blocului în faţa concurenţilor mai mari, precum China şi SUA. Cu toate acestea, Copenhaga va insista asupra acestei chestiuni numai dacă va apărea „o fereastră de oportunitate”, ceea ce pare îndoielnic, având în vedere eşecul altor încercări recente de a crea o uniune a pieţelor de capital europene.
În ansamblu, în următoarele şase luni, premierul danez va încerca să obţină victorii în domeniile în care a avut succes în ţara sa. Aceste idei, care combină politicile europene de protecţie socială cu controale stricte în materie de imigraţie, par să câştige teren în rândul unui grup din ce în ce mai larg de lideri ai UE. Rămâne de văzut dacă alegătorii danezi o vor recompensa pe Frederiksen pentru leadershipul său european atunci când va veni momentul să se prezinte la urne anul viitor, scrie POLITICO.
DOSARELE CARE AŞTEAPTĂ PREŞEDINŢIA DANEZĂ
Bugetul pe termen lung al UE . Următorul buget al Comisiei Europene pentru următorii şapte ani, cunoscut sub numele de cadrul financiar multianual, se numără printre dosarele cele mai sensibile din punct de vedere politic pe coridoarele puterii UE. Bugetul de 1,2 trilioane de euro reglementează totul, de la plăţile către agricultori până la ajutorul extern, şi este de obicei subiectul unor negocieri tensionate între departamentele Comisiei, capitalele UE şi Parlamentul European. Dar nu este vorba doar de bani – influenţarea alcătuirii bugetului este considerată o monedă de schimb a puterii la Bruxelles.
Ca şi în negocierile anterioare, ţările nord-europene cu o poziţie dură, precum Suedia şi Ţările de Jos, doresc un buget mai mic, în timp ce omologii lor din sud doresc unul mai mare. Ţările baltice susţin creşterea cheltuielilor pentru apărare, francezii sunt interesaţi de subvenţiile agricole, iar polonezii pun accentul pe plăţile regionale. Ideea este clară: fiecare ţară are propriile priorităţi specifice.
Propunerea Comisiei va fi prezentată pe 16 iulie, iar guvernele vor da primele răspunsuri înainte de pauza de vară. Acest lucru va deschide calea pentru ani de negocieri tensionate între capitale. Un acord pe acest dosar nu este aşteptat înainte de 2027. Preşedinţia daneză va prezida începutul negocierilor, va înfiinţa o serie de organisme şi comitete diferite pentru a avansa procesul şi va coordona poziţia Consiliului UE. Însă nu va exista o evoluţie semnificativă în următoarele şase luni.
Apărarea europeană. Pe fondul deteriorării relaţiilor cu SUA şi al creşterii ameninţării reprezentate de Rusia şi China, UE doreşte să devină un actor militar şi să-şi consolideze industria de apărare. Cum aliaţii NATO au convenit să crească cheltuielile pentru apărare la 5 % din produsul intern brut, presiunea asupra UE şi asupra preşedinţiei daneze pentru a găsi modalităţi de finanţare a acestor eforturi va creşte. Deocamdată, principalul dosar este Programul european pentru industria de apărare, care pe hârtie este de numai 1,5 miliarde de euro, dar în practică este considerat un cadru pentru discuţii privind următorul buget multianual al UE. Problema cheie – la fel ca în cazul regulamentului privind acţiunea pentru securitate în Europa, în valoare de 150 de miliarde de euro, adoptat recent – este eligibilitatea sau gradul de acces pe care ţări terţe precum SUA sau Regatul Unit l-ar putea avea la aceste fonduri.
Normele farmaceutice . Reforma normelor farmaceutice ale UE, în vigoare de două decenii, a intrat în etapa finală de legiferare – negocierile interinstituţionale. Revizuirea propusă de Comisia Europeană, care cuprinde peste 700 de pagini, vizează creşterea competitivităţii sectorului farmaceutic al UE şi asigurarea unui acces mai bun la medicamente noi. Reforma vizează drepturile de monopol de care beneficiază medicamentele noi şi stimulează industria să răspundă nevoilor medicale nesatisfăcute. Ea are ca obiectiv repararea pieţei antimicrobiene defectuoase, promovarea unei producţii mai curate şi accelerarea deciziilor de reglementare.
Polonia a reuşit să obţină un acord al Consiliului UE privind mandatul de negociere chiar înainte de a preda preşedinţia. Acum, Danemarca preia conducerea, având sarcina de a coordona discuţiile cu Parlamentul European şi Comisia, care abia au început.
Preşedinţia daneză se află însă într-o situaţie delicată, între menţinerea rolului său de mediator imparţial şi rezistenţa la presiunile puternice exercitate de industria farmaceutică, un actor economic important la nivel naţional. Însă, având în vedere că Bruxellesul se concentrează pe stimularea competitivităţii în contextul schimbărilor geopolitice, acordul final ar putea înclina spre dispoziţii favorabile industriei.
Obiectivele climatice . La două zile de la începutul preşedinţiei daneze, Comisia Europeană va propune un obiectiv controversat de reducere a emisiilor UE cu 90 % până în 2040, deşi cu o serie de lipsuri. Acest obiectiv va orienta calea ecologică şi economică a blocului, ghidând deciziile de investiţii atât pentru giganţii industriali, cât şi pentru start-up-urile din domeniul tehnologiilor curate. Din obiectivul pentru 2040, UE va deriva obiectivul pentru 2035 impus de Organizaţia Naţiunilor Unite, care va semnala lumii dacă blocul poate să îşi menţină rolul de lider mondial în domeniul ecologic, chiar dacă ambiţiile sale climatice sunt supuse presiunilor interne.
Termenul limită din septembrie ar trebui să concentreze atenţia atât a Consiliului UE, cât şi a Parlamentului, dar problema creditelor ar putea fi suficient de controversată încât să riste întârzieri.
Normele ecologice . Preşedinţia daneză începe tocmai în momentul în care UE încearcă o schimbare radicală a propriilor reglementări ecologice. Primul proiect de lege al Comisiei Europene care propune reducerea drastică a normelor de raportare ecologică pentru întreprinderi este încă în curs de negociere în cadrul Consiliului UE. În timpul preşedinţiei daneze vor fi prezentate mai multe propuneri de simplificare, inclusiv în domeniul produselor chimice, al agriculturii şi al finanţării durabile. Este în joc statutul UE de lider mondial în domeniul reglementării de mediu.
În timpul preşedinţiei poloneze, Consiliul a fost în mare măsură de acord cu ideea că simplificarea este un lucru bun. Totuşi, Germania şi Franţa exercită presiuni pentru a merge mai departe cu reducerea normelor ecologice, în timp ce Spania a avut un rol moderator. Cu toate acestea, cea mai mare parte a opoziţiei serioase a venit din afara Consiliului – din Parlamentul European, agenţii şi chiar Banca Centrală Europeană.
Danemarca s-a arătat, în general, entuziastă faţă de simplificare, dar nu este de aşteptat o schimbare radicală faţă de preşedinţia poloneză. La fel ca în cazul Poloniei, este de aşteptat ca apărarea şi competitivitatea, mai degrabă decât problemele ecologice, să fie priorităţile principale. Cu toate acestea, Danemarca a afirmat clar că este angajată în realizarea obiectivelor Pactului verde şi insistă că durabilitatea şi competitivitatea pot şi trebuie să coexiste. Danemarca a reuşit în mod neobişnuit să-şi convingă agricultorii să adere la politica ecologică instituind prima taxă pe carbon pentru agricultură din UE – un fapt ce ar putea influenţa negocierile privind simplificarea normelor UE de finanţare a agriculturii.
Motoarele cu combustie . De la adoptarea sa în 2023, producătorii de automobile au luptat cu înverşunare pentru a abroga sau, cel puţin, pentru a slăbi considerabil legislaţia care impune vânzarea exclusivă a vehiculelor cu emisii zero începând din 2035. Reglementarea include reduceri progresive ale emisiilor pentru a menţine producătorii de automobile pe calea interzicerii de facto a motoarelor cu combustie internă (ICE). Comisia Europeană a cedat în faţa cererilor de indulgenţă privind obiectivele pentru acest an, acceptând să le medieze pe o perioadă de trei ani şi să amâne revizuirea legislaţiei. Parlamentul European şi Consiliul UE au semnat propunerea Comisiei de a calcula media emisiilor pentru 2025 şi de a devansa revizuirea, dar nu a fost stabilită nicio dată şi nu s-a comunicat ce date vor fi incluse. O parte a strategiei care stă la baza devansării revizuirii a fost aceea de a o baza pe vânzările de autovehicule din 2024.
Politica agricolă comună . Cu un buget de 386 de miliarde de euro, Politica Agricolă Comună rămâne unul dintre cele mai costisitoare şi sensibile programe politice ale UE – un colac de salvare pentru mulţi agricultori şi un paratrăsnet pentru la fel de mulţi critici. Pe măsură ce UE se pregăteşte să îşi redefinească priorităţile de cheltuieli pe termen lung începând cu 2028, viitoarea PAC va fi în centrul dezbaterilor privind producţia alimentară, obiectivele climatice şi mijloacele de subzistenţă rurale. Cum – şi cât – vor fi plătiţi agricultorii va fi subiect de discuţie.
Comisia Europeană este aşteptată să prezinte propunerea sa privind PAC post-2027 în iulie, în paralel cu următorul buget pe termen lung. Danemarca va orienta primele reacţii şi va încerca să se poziţioneze ca un intermediar verde pragmatic. Danemarca rămâne o voce rară care militează pentru condiţii de mediu mai stricte în ceea ce priveşte cheltuielile agricole, chiar dacă se aliniază majorităţii care intenţionează să menţină fluxul de bani cu cât mai puţină birocraţie. În acelaşi timp, cresc presiunile pentru a demonstra că banii PAC sunt cheltuiţi mai eficient şi în conformitate cu priorităţile în continuă evoluţie ale UE – de la climă şi competitivitate la apărare şi securitate alimentară. Agricultorii, între timp, sunt foarte atenţi şi pregătiţi să iasă din nou în stradă dacă următoarea reformă nu va fi în favoarea lor.
Preşedinţia daneză va deschide dezbaterile şi va pune bazele tehnice. Dar adevăratele negocieri nu vor începe în 2026.
Abuzul sexual asupra copiilor în online . Combaterea abuzurilor sexuale asupra copiilor nu are nevoie de justificare, însă situaţia pare să fie deosebit de gravă în Europa. Conform cercetărilor Consiliului Europei, unu din cinci copii din Europa este victima unei forme de violenţă sexuală online sau în viaţa reală, comparativ cu unu din opt la nivel mondial.
Comisia Europeană a propus în 2022 o legislaţie pentru combaterea materialelor online care conţin abuzuri sexuale asupra copiilor, apoi Parlamentul European a adoptat propria sa versiune a proiectului de lege în 2023, însă guvernele naţionale sunt blocate într-un impas. Mai multe preşedinţii ale Consiliului UE, inclusiv Polonia – care a propus o versiune mai favorabilă vieţii private – au încercat şi nu au reuşit să ajungă la un acord.
În centrul legislaţiei se află o luptă importantă şi emoţională cu privire la echilibrul între rezistenţa la supravegherea poliţiei şi protecţia copiilor. Propunerea iniţială a Comisiei ar fi permis autorităţilor de aplicare a legii să oblige serviciile de mesagerie precum WhatsApp şi Signal să caute materiale cu abuzuri sexuale asupra copiilor (CSAM), dar pentru unele ţări din UE, inclusiv Germania, Ţările de Jos şi Polonia, acest lucru ar echivala cu supravegherea în masă. În linii mari, există două tabere: Confidenţialitatea, pe de o parte, şi prerogativele poliţiei, pe de altă parte. Danemarca se află în tabăra din urmă.
Dezacordurile par să fie, în esenţă, iremediabile, dar există şi un termen legal dificil din punct de vedere politic, care se apropie – aprilie 2026. Până la acea dată, companiilor li se permite să scaneze în mod voluntar pentru CSAM – o acţiune care, în caz contrar, ar fi ilegală – astfel încât Danemarca ar putea fi nevoită să ajungă la un compromis.
Migraţia . Poziţia fermă a Danemarcei privind migraţia va fi pusă la încercare. La începutul acestui an, Comisia Europeană a prezentat Sistemul european comun pentru returnare, care vizează simplificarea expulzărilor, înăsprirea aplicării legii împotriva migranţilor ilegali şi stimularea cooperării între ţările membre – oferind Danemarcei o ocazie excelentă de a-şi promova agenda privind migraţia la nivelul UE.
În 2024, la doar câteva zile după ce Bruxelles-ul a finalizat Pactul privind migraţia şi azilul, Danemarca a reunit alte 14 ţări membre într-un apel comun pentru a solicita o externalizare şi mai mare a politicii privind migraţia, deoarece pactul se referea doar la chestiuni interne. Mai mult, pactul istoric al UE nu va intra în vigoare până anul viitor, dar au apărut deja îngrijorări cu privire la lipsa punerii sale în aplicare. Danemarca doreşte, de asemenea, să continue să promoveze centrele de returnare şi a încheiat deja un acord în valoare de 200 de milioane EUR pentru a trimite 300 de condamnaţi străini să îşi ispăşească pedeapsa într-o închisoare din Kosovo înainte de deportare.
Este puţin probabil ca propunerea Comisiei privind returnările să fie finalizată până la sfârşitul anului, când danezii predau preşedinţia Ciprului. Între timp, vor căuta alte modalităţi de a reduce migraţia ilegală în interiorul blocului comunitar, făcând presiuni asupra Comisiei pentru a-şi revizui interpretarea normelor privind drepturile omului în vederea facilitării deportărilor şi încheind acorduri similare celui cu Kosovo.
Politica UE în materie de migraţie face obiectul unor dezbateri de peste un deceniu, iar un mandat de şase luni la conducerea Consiliului nu va fi o soluţie miraculoasă. Dar, bazându-se pe impulsul politic, Danemarca are posibilitatea de a face echipă cu ţările membre care împărtăşesc aceleaşi idei pentru a atrage atenţia asupra poziţiei sale la nivelul UE.
Investiţiile străine directe (ISD) . Revizuirea monitorizării ISD – primul element major al strategiei de securitate economică a preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen – face parte dintr-un efort mai amplu la nivelul UE de a împiedica investitorii străini să preia controlul asupra companiilor europene din sectoare strategice sau sensibile. Deşi normele au fost elaborate pe fondul temerilor legate de preluările chinezeşti, UE este în prezent mai îngrijorată de achiziţiile realizate de companiile americane, iar aceste temeri devin şi mai acute acum că Donald Trump este la putere. Revizuirea vizează obligativitatea ca toate ţările UE să dispună de un sistem de monitorizare a investiţiilor şi armonizarea în continuare a modului în care acestea sunt analizate în cadrul blocului comunitar.
După progrese lente în ultimele şase luni, preşedinţia poloneză a Consiliului UE a reuşit să organizeze două runde de discuţii interinstituţionale în iunie, însă esenţa activităţii va reveni danezilor.
Este de aşteptat ca Parlamentul European şi Consiliul să se confrunte cu privire la domeniul de aplicare al normelor, precum şi la rolul Comisiei în soluţionarea investiţiilor litigioase. Capitalele fac presiuni pentru a restrânge lista tehnologiilor sensibile pentru care screeningul ar fi obligatoriu, cum ar fi semiconductorii sau inteligenţa artificială. Parlamentul, dimpotrivă, a adăugat mai multe sectoare, cum ar fi industria aerospaţială, transportul feroviar sau industria auto.
Se preconizează că negocierile vor fi dificile, dar există un impuls politic larg în toate instituţiile pentru a încheia negocierile până la sfârşitul anului 2025.
Acordul comercial cu Trump. Donald Trump a antagonizat UE mai mult ca oricând – catalogând blocul drept „mai rău” decât China, iar începând cu 9 iulie – la mai puţin de 10 zile de când Danemarca se află la conducerea Consiliului UE – mărfurile europene care se îndreaptă spre Statele Unite ar putea fi taxate cu 50 % în cazul în care tarifele „reciproce” ale lui Trump intră în vigoare, conform ameninţărilor. Aceastea s-ar adăuga tarifelor existente pentru automobile şi metale. Presiunea exercitată de Trump forţează Uniunea Europeană să facă alegeri dificile: să se retragă, să-şi păstreze poziţia sau chiar să escaladeze disputa comercială transatlantică.
Deşi preşedinţia daneză nu va conduce negocierile cu Casa Albă (Comisia este cea care decide în această privinţă), îi revine sarcina de a se asigura că propunerile Comisiei beneficiază de suficientă susţinere politică. Ei vor trebui să caute consensul şi să construiască alianţe pentru a se asigura că fiecare capitală nu merge pe drumul său cu Trump, ameninţând unitatea blocului.
Greu de anticipat ce se va întâmplA, având în vedere că Trump este Trump, comentează POLITICO.
Acordurile de liber-schimb . Având în vedere că manevrele tarifare ale lui Donald Trump pun în pericol relaţia comercială transatlantică de 1,6 trilioane de euro, Comisia Europeană îşi intensifică eforturile de a încheia acorduri cu parteneri mai apropiaţi – cum ar fi America de Sud, India sau Australia – iar acest lucru nu ar putea mulţumi mai mult Danemarca, o adeptă a comerţului liber.
Preşedinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a încheiat în decembrie anul trecut un acord comercial mult aşteptat cu blocul Mercosur, iar textul final ar trebui să fie prezentat în curând ţărilor membre ale UE.
Un alt acord de liber-schimb care ar putea fi încheiat în timpul preşedinţiei daneze a Consiliului UE este cel cu India, după ce von der Leyen şi prim-ministrul indian Narendra Modi s-au angajat să încheie un acord în acest an. Cele două părţi şi-au intensificat negocierile, dar, având în vedere amploarea sarcinii, este posibil ca acestea să încerce să încheie un acord simplificat. Taxa UE pe emisiile de dioxid de carbon reprezintă un obstacol important.
Există, de asemenea, acorduri la îndemână cu Australia şi cu câteva ţări din Asia-Pacific, iar în următoarele câteva luni se încearcă încheierea unui acord cu Emiratele Arabe Unite.
Franţa se opune însă acordului Mercosur, îngrijorată că fermierii săi ar putea fi expuşi unei concurenţe imbatabile din partea Americii de Sud. Danezii vor trebui să formeze o majoritate pro-acord sau să rişte o nouă amânare de câţiva ani a unui acord care a fost pregătit mai bine de un sfert de secol.