Treziți brusc de uraganul Trump din letargia militară în care s-au complăcut timp de decenii, europenii par deciși să ia în propriile mâini soarta apărării continentului. „Motoarele” Europei își turează la capacitate maximă industriile militare și speră să-i convingă și pe cei aflați cu granițele mai departe de ruși că pericolul nu ocolește pe nimeni.
Considerat de mulți o ambuscadă premeditată, transmisă în direct pe toată planeta, atacul dezlănțuit în Biroul Oval de către Donald Trump și vicepreședintele său, JD Vance, asupra liderului ucrainean, Volodimir Zelenski, s-a transformat într-o lovitură fulgerătoare pentru întreaga alianță transatlantică.
Dacă mai exista vreo urmă de îndoială, scena avea să risipească definitiv iluziile persistente ale europenilor în privința faptului că marele aliat de peste ocean va fi alături de ei pentru contracararea agresiunii rusești.
„Este ca și cum Roosevelt l-ar fi primit pe Churchill la Casa Albă și ar fi început să-l intimideze”, remarca un
rlamentar francez, la vremea respectivă.
Vechi de decenii, tabuurile europenilor în privința apărării au continuat să fie spulberate luna aceasta, după ce s-a aflat că secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a numit Europa „PATETICĂ”, într-o discuție privată pe chat cu alți oficiali de rang înalt ai administrației Trump, în care a fost inclus, dintr-o eroare inexplicabilă, redactorul-șef al publicației „The Atlantic”.
Și aversiunea altor membri ai executivului de la Washington față de Bătrânul Continent, între care și JD Vance, a ieșit la suprafață, cu ocazia dezvăluirilor din „The Atlantic” pe tema acestui subiect, care s-a scurs în spațiul public.
După seria de dușuri reci încasată odată cu instalarea noii administrații de la Casa Albă și, după ce, inițial, a dat senzația că-i fuge pământul de sub picioare, Europa s-a repliat și pare să fi realizat, în cele din urmă, că trebuie să se bazeze de acum înainte pe propria apărare.
De altfel, europenii aduc în discuție acum strategii care ar fi fost de neconceput cu doar câteva săptămâni în urmă.
CNN a realizat un inventar al măsurilor adoptate de principalele „motoare” economice și militare ale Europei, după ce acestea au constatat că au rămas descoperite în fața pericolului rusesc.
Undă verde pentru cheltuieli militare nelimitate
Cea mai spectaculoasă schimbare a avut loc în Germania, cea mai mare economie a Europei. După alegerile federale, Friedrich Merz, cel care va deveni noul șef al executivului de la Berlin, a reușit să obțină acordul parlamentului pentru a elimina din constituția țării „frâna datoriei” – un mecanism de limitare a împrumuturilor guvernamentale.
În principiu, modificarea legislativă permite cheltuieli nelimitate pentru apărare și securitate. Experții se așteaptă ca această măsură să deblocheze până la 600 de miliarde de euro în următorul deceniu.
„Aceasta este un punct de cotitură pentru Europa, deoarece Germania a fost codașă – în special printre țările mari – în ceea ce privește apărarea”, consideră Piotr Buras, expert principal la „European Council on Foreign Relations” (ECFR), un think tank internațional.
Trecând peste fobia datoriilor, Germania a acționat în cele din urmă ca și cum Europa ar fi depășit cu adevărat un „Zeitenwende” – sau „punct de cotitură” – așa cum a fost acesta descris de cancelarul demisionar, Olaf Scholz, în februarie 2022, la doar trei zile după invazia Rusiei în Ucraina.
Deși agresiunea rușilor a zguduit Germania, „doar șocul Trump i-a făcut să ia această decizie cu adevărat fundamentală de suspendare a frânei datoriei. Acesta este adevăratul «Zeitenwende»!”, consideră Buras, citat de CNN.
Tabuuri destrămate
În Franța, celălalt „motor al UE”, președintele Emmanuel Macron – care a pledat mult timp pentru „autonomia strategică” europeană față de SUA – a declarat că ia în considerare extinderea protecției arsenalului său nuclear pentru aliații Parisului. Propunere ar putea include țările europene care beneficiază deja de umbrela americană.
Comentariile lui Macron, făcute la începutul acestei luni, au venit după ce Merz a pledat în favoarea unor discuții cu Franța și Marea Britanie, cele două puteri nucleare ale Europei, cu privire la extinderea protecției lor nucleare.
Șeful guvernului de la Varșovia, Donald Tusk, a salutat ideea și chiar a cerut Poloniei să ia în considerare posibilitatea de a obține ea însăși arme nucleare.
Între timp, Polonia și statele baltice Estonia, Lituania și Letonia – toate vecine cu Rusia – s-au retras din Tratatul de la Ottawa din 1997 privind minele terestre, considerat mult timp o etapă-cheie în vederea încetării războaielor de amploare și a ostilităților soldate cu masacre pe scară largă. Lituania a anunțat deja achiziționarea a 85.000 de mine terestre, iar Polonia intenționează să producă un milion de mine terestre.
Luna aceasta, Lituania s-a retras, de asemenea, din tratatul internațional împotriva munițiilor cu dispersie, devenind primul semnatar care face acest lucru.
Recrutarea a revenit, de asemenea, pe continent. Danemarca a decis că femeile sunt eligibile pentru recrutarea obligatorie, începând din 2026, și a redus cerințele de sănătate pentru anumite posturi, în cadrul eforturilor sale de consolidare a forțelor armate ale țării. Concomitent, Polonia a anunțat că intenționează ca fiecare bărbat adult să urmeze un curs de pregătire militară.
Chiar și tradiționalele țări neutre își reconsideră pozițiile. Pe fondul discuțiilor privind modalitățile de menținere a păcii în Ucraina, în eventualitatea încheierii unui acord în acest sens, guvernul Irlandei – o țară cu o armată mică, axată pe operațiuni de menținere a păcii – a prezentat o lege care să permită desfășurarea de trupe fără aprobarea ONU, evitând astfel un posibil veto rusesc sau american.
În contextul în care europenii nu se mai pot baza pe sprijinul americanilor în fața agresiunii rusești, discuțiile se poartă în aceste zile dincolo de cine va purta luptele propriu-zise, ajungând chiar și la cine anume va furniza armele necesare unui eventual conflict.
Unii au început să pună sub semnul întrebării achizițiile viitoare de avioane F-35, de producție americană, vândute la un preț astronomic, pe care mai multe forțe aeriene europene intenționau să le cumpere.
Ministrul portughez al Apărării, Nuno Melo, a declarat că țara sa reevaluează achizițiile preconizate de avioane, preferând alternative europene, din cauza îngrijorărilor legate de aprovizionarea cu piese de schimb, controlată de SUA.
Este pentru prima dată când astfel de preocupări au fost exprimate în mod public, la un nivel atât de înalt, mai ales că acestea pledează în favoarea unor avioane care, cel puțin pe hârtie, nu oferă aceleași performanțe precum aparatele de luptă americane.
Consensul, pus în pericol de distanță
Deși Europa pare să fi înțeles că a sosit momentul să treacă la acțiune, discuțiile despre o abordare unitară sunt premature.
Atunci când președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a prezentat planul care prevede cheltuieli suplimentare de miliarde de euro pentru apărare, denumit „ReArm Europe”, Spania și Italia s-au opus. Din acel moment, planul a fost redenumit „Readiness 2030”.
Premierul Italiei, Giorgia Meloni, a exclus, de asemenea, trimiterea de trupe italiene în cadrul unui eventual contingent european de menținere a păcii în Ucraina, în cazul unei soluții negociate. Aceasta ar fi o altă problemă-cheie în privința divizării continentului.
Rebranding-ul „Readiness 2030” indică, de altfel, o linie de demarcație în Europa: cu cât o țară este mai departe de Rusia, cu atât este mai puțin probabil să pună cheltuielile militare înaintea altor interese naționale.
Spre exemplu, premierul spaniol, Pedro Sanchez, a declarat, luna aceasta, că „amenințarea noastră nu este Rusia care își aduce trupele peste Pirinei”. El a cerut liderilor de la Bruxelles „să fie luat în considerare faptul că provocările cu care ne confruntăm în vecinătatea sudică sunt puțin diferite față de cele cu care se confruntă flancul estic”.
Gabrielius Landsbergis, fost ministru de Externe al Lituaniei, a declarat imediat că s-a simțit deranjat de declarațiile Spaniei. El a mai precizat că o călătorie recentă la Kiev – unde sirenele de raid aerian se activează în majoritatea nopților – l-a făcut să își imagineze cu ușurință scene similare ce pot avea loc în Vilnius, în viitor.
„Cu cât mergi mai departe spre vest, cu atât este mai dificil să îți imaginezi așa ceva. Toate problemele, toate deciziile sunt relative”, a spus Landsbergis.
Deși această separare geografică ar putea adânci diviziunile, Piotr Buras, de la ECFR, este de părere că unitatea europeană totală va fi întotdeauna „o iluzie”.
„Ceea ce contează cu adevărat este ceea ce fac țările-cheie”, a spus el, referindu-se la Germania, Franța, Regatul Unit și Polonia. „Vreau să fiu de un optimism prudent, dar cred că acum suntem pe drumul cel bun”, a adăugat el.
Întrebat dacă luna martie va rămâne în istorie drept luna în care Europa s-a trezit, Buras a spus: „Da, ne-am trezit – dar acum trebuie să ne și îmbrăcăm!”.
Sursa: https://jurnalul.ro/stiri/externe/europa-aparare-cheltuieli-pericol-993977.html