29 aprilie 2025, 15:02
Madrilenii s-au întors la muncă marţi, învăţând lecţia întreruperii curentului care a afectat Peninsula Iberică şi făcând lista furniturilor necesare în înfruntarea ei – radio cu tranzistor şi baterii, lumânări şi aragaz cu gaze naturale -, relatează AFP.
La fel ca zeci de milioane de compatrioţi, un tehnician de mediu, Valentin Santiago, nu este pregătit să uite ziua de luni.
El a avut nevoie de cinci ori mai mult timp pentru a ajunge acasă luni seara, însă marţi dimineaţa nu a avut nicio problemă să ajungă pe şantierul din centrul Madridului.
El ştie acum că ”trebuie să ai mereu bani lichizi la tine” şi intenţionează să cumpere rapid un radio pe baterii şi lanternă de buzunar. Şi ”niciodată, o, niciodată, nu mă voi despărţi de butelia mea de gaze” naturale, dă el asigurări.
Colegul său, Mario Bofano, în vârstă de 29 de ani, alt tehnician de mediu, a venit şi el la serviciu fără probleme. ”Am conştientizat cât de dependenţi suntem de curent, cât de mult se bazează totul pe electricitate”, a filozofat el înainte să treacă la treabă.
”REUŞIM SĂ NE DECURCĂM”
”Asta ne-a arătat cât de vulnerabili suntem, ne-a făcut cumva un bine” , declară o avocată, María Jesús Cobos, în vârstă de 50 de ani, care s-a întâlnit marţi dimineaţa cu o jurnalistă AFP într-un autobuz.
Jurista a fost surprinsă să vadă că ”oamenii au fost foarte civilizaţi”, în pofida nefuncţionării semafoarelor. ”Reuşim să ne descurcăm în orice situaţie”.
În gara de la periferia Recoletos, traficul s-a reluat lent.
O agentă a companiei naţionale Renfe, Jennifer Mena, a aflat că urilizatorii primeau ”cu calm” anunţurile perturbărilor. ”Da, are întîrziere, dar există în continuare”, a declarat ea, izbucnind în râs.
”Azi (marţi) este o zi la fel ca celelalte” pentru Josefa Luceño, în vârstă de 76 de ani, dar ieri a fost ”oribil”. Septuagenara a fost nevoită să urce 11 etaje pe jos. ”am urcat o dată şi n-am mai coborât”, rezumă ea. Iar de marţi dimineaţa Josefa şi-a reluat rutina şi autobuzul pentru a se duce la o expoziţie.
Din ”odiseea” sa de trei ore, Rocio Vicente, o femeie de menaj în vârstă de 44 de ani, păstrează amintirea generozităţii ”domnului care i-a împrumutat doi euro” pentru a-şi cumpăra biletul de autobuz, pentru că nu avea bani lichizi la ea.
„José, ce mai faci? Cum a fost ieri? Cum te-ai întors?”. Într-o cafenea din Madrid, toate conversaţiile se învârt în jurul ”apagón”-ulu (pană mare de curent). Bianca, chelneriţa, reţine că trebuie să ai mereu lumânări acasă ”în caz de nevoie”.
Pe ecranul agăţat pe perete, un post de ştiri difuzează în buclă imagini nebune cu ţara dată cu susu-n jos.
”DECONECTARE IMPROVIZATĂ”
”Întoarcere la normal, întoarcere la normal. Nu prea şim noi”, zâmbeşte Juan, un finanţist în vârstă de 52 de ani, care nu vrea să-şi spună numele de familie.
”Să ne gândim două secunde” la ceea ce s-a întâmplat, sugerează el, aşezat împreună cu colegii săi la micul dejun. El se gândeşte în continuare la tot ceea ce reprezintă electricitatea în societate – ”spitale, camere frigorifice, oamenii care lucrează la birou”.
Colega sa Susana, în vârstă de 50 de ani, care nu vrea nici ea să-şi spună numele, a învăţat şi ea o lecţie. ”Să ai bascheţi… O, Doamne, tocurile…”, suspină ea şi face o grimasă la amintirea mersului timp de o oră şi jumătate, luni, în pantofi cu toc.
”Trebuie să cumpăr un tranzistor, lumânări, baterii şi conserve de fasole albă”, spune ea.
Un avocat, Marcos Garcia, în vârstă de 32 de ani, care aşteaptă autobuzul, a constatat şi el ”această dependenţă totală de sisteme tehnologice”, iar el ar fi prelungit bucuros pana.
”A fost o după-amiză de odihnă, o pauză tehnologică, o deconectare improvizată. N-ar fi fost la fel dacă mi s-ar fi întâmplat doar mie, ci a afectat pe toată lumea. Suntem pregătiţi de orice de la pandemie, totul ne pare mai simplu”, consideră el.