Deși acordul de compromis încheiat între Washington și Bruxelles pare să fi evitat în ultima clipă un conflict comercial major între cele două părți, înțelegerea aduce noi tensiuni – prețuri mai mari pentru consumatori, creșteri de costuri pentru companii, precum și o serie de ambiguități și detalii importante rămase în suspensie. Deocamdată, SUA și UE par să fi câștigat timp, dar nu și o rezolvare pe termen lung.
Statele Unite și Uniunea Europeană au evitat cel mai negru scenariu: un război comercial total între aliați, care ar fi putut duce la scumpirea semnificativă a numeroase produse, precum și la încetinirea economiilor celor două blocuri.
Deși noul cadru de
a adus o oarecare ușurare de ambele părți, puțini se declară mulțumiți de conținutul înțelegerii.
Conform acordului, SUA vor impune un tarif vamal de 15% pentru majoritatea produselor europene exportate pe piața americană – o creștere față de taxa de 10% introdusă de Trump pe 2 aprilie și mult peste media de circa 1,2% din perioada premergătoare administrației sale.
Acest nivel rămâne, totuși, semnificativ mai mic decât cifrele uriașe cu care președintele american amenințase, dacă nu se ajungea la un acord.
Acord cu multe necunoscute
Liderul american, Donald Trump, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au anunțat acordul comercial de amploare, care prevede impunerea unui tarif de 15% pentru majoritatea produselor europene importate în SUA, evitând astfel taxa de 30% pe care Trump amenințase că o va aplica de la 1 august, în lipsa unei înțelegeri.
Noile tarife – taxe de import percepute atunci când americanii cumpără produse europene – ar putea duce la creșteri de prețuri pentru consumatorii din SUA și la reducerea profiturilor pentru companiile europene și partenerii lor de distribuție.
Anunțul a fost făcut în timpul unei vizite a președintelui Trump la unul dintre terenurile sale de golf din Scoția. Deși tonul general a fost unul optimist, acordul lasă numeroase detalii nedefinite.
Elementul central este tariful de 15% aplicabil majorității copleșitoare a produselor europene exportate în SUA – inclusiv automobile, cipuri electronice și produse farmaceutice. Este o rată mai mică decât cea de 20% propusă inițial de Trump și mult sub pragurile de 50%, apoi de 30%, cu care amenințase în ultimele săptămâni.
Von der Leyen a declarat că cele două părți au convenit asupra eliminării tarifelor bilaterale pentru o serie de produse „strategice”: aeronave și piese pentru avioane, medicamente generice, anumite substanțe chimice, echipamente pentru semiconductori, produse agricole selectate și unele materii prime sau resurse naturale critice. Lista completă a acestor produse nu a fost însă publicată.
Potrivit oficialilor europeni, discuțiile vor continua pentru a extinde această listă de bunuri exceptate.
În plus, partea europeană s-a angajat să achiziționeze energie americană – gaze naturale, petrol și combustibil nuclear – în valoare de 750 de miliarde de dolari (aproximativ 638 de miliarde de euro), ca parte a eforturilor de a reduce dependența energetică de Rusia.
De asemenea, UE ar urma să investească suplimentar 600 de miliarde de dolari (circa 511 miliarde de euro) în economia Statelor Unite.
Cu toate acestea, nu a fost clarificat de unde vor proveni aceste fonduri sau care vor fi domeniile prioritare pentru investiții.
Tarifele pentru oțel – neschimbate. Alte divergențe
Trump a confirmat că tariful american de 50% pentru oțelul importat va fi menținut. Von der Leyen a precizat că ambele părți au convenit să continue negocierile privind combaterea supraproducției globale de oțel, reducerea treptată a tarifelor și introducerea unor cote de import – adică volume maxime care pot fi importate, uneori la tarife reduse.
În ceea ce privește sectorul farmaceutic, pozițiile rămân divergente: Trump a declarat că medicamentele nu sunt incluse în acord, în timp ce von der Leyen a menționat că acest subiect este „pe o foaie separată”, sugerând că urmează negocieri distincte.
Apoi, în domeniul agricol, lidera Comisiei a subliniat că anumite tarife europene „nu pot fi reduse”, fără a preciza care sunt produsele vizate.
Cronica unui dezastru evitat
O înțelegere părea imposibilă la finalul lunii mai. Frustrat de lipsa de progrese în negocierile cu blocul comunitar, Trump anunța, pe 24 mai, că renunță la dialog cu unii dintre cei mai apropiați aliați ai Americii.
„Discuțiile noastre cu ei nu duc nicăieri!”, tuna Trump pe propria rețea, „Truth Social”. „Nu vreau niciun acord!”, avea să declare el câteva ore mai târziu, în aceeași zi, din Biroul Oval. „Am stabilit deja condițiile – tariful va fi de 50%!”.
Declarațiile și amenințarea cu taxe șocant de mari i-au luat prin surprindere pe negociatorii europeni și au determinat o reacție rapidă din partea liderilor UE. Comisia Europeană a decis să accelereze negocierile.
Trump, care pare să fi dezvoltat o relație de simpatie față de președinta Comisiei Europene, a fost convins să revină la masa discuțiilor, după ce aceasta i-a transmis că Uniunea se angajează să acționeze „rapid și hotărât”. În scurt timp, președintele american și-a retras amenințările și a anunțat continuarea negocierilor.
Cu toate acestea, un acord concret între SUA și UE – unul dintre principalii parteneri comerciali ai Americii – a fost greu de obținut. Disensiunile s-au adâncit în jurul cererii Washingtonului de a menține tarife ridicate pentru oțel și aluminiu, taxele amenințătoare pentru industria farmaceutică și impunerea unui prag minim de 15% pentru aproape toate bunurile importate.
Negociatorii nu au reușit să finalizeze acordul până la termenul limită de 9 iulie – unul dintre motivele pentru care administrația Trump a amânat intrarea în vigoare a tarifelor „bazate pe reciprocitate”, până pe 1 august.
Cu doar câteva zile înainte de termenul extins, în timpul unei vizite în Scoția, Trump s-a întâlnit cu Ursula von der Leyen și au pus la punct un cadru de acord – lipsit de detalii, plin de condiții, dar primit totuși ca o gură de oxigen de către ambele tabere.
Ușurare, dar și nemulțumire
Odată cu parafarea acordului, cele două dintre cele mai mari economii ale lumii au reușit să evite un război comercial cu efecte economice devastatoare.
Statele Unite amenințaseră Europa cu tarife de până la 50%, în timp ce Bruxelles-ul pregătise măsuri de retorsiune, menite să lovească industrii strategice americane.
De fapt, cele două părți au părut mai degrabă ușurate că au ajuns la un acord decât entuziasmate de conținutul acestuia.
„Am reușit!”, a exclamat Donald Trump, duminică, anunțând înțelegerea alături de Ursula von der Leyen. „Va funcționa foarte bine!”
„Cred că am găsit exact echilibrul pe care îl căutam!”, a spus, la rândul ei, președinta Comisiei Europene. „Reechilibrare, dar cu menținerea comerțului liber de ambele părți. Asta înseamnă locuri de muncă bine plătite și prosperitate de o parte și de alta a Atlanticului – iar asta a fost esențial pentru noi.”, a adăugat ea.
Și cancelarul german, Friedrich Merz, a salutat acordul, care a permis evitarea unei „escaladări inutile a relațiilor comerciale transatlantice”. El a afirmat că „interesele de bază au fost protejate”. Totodată, Merz a recunoscut că „și-ar fi dorit o relaxare mai substanțială în comerțul dintre SUA și UE”.
„Se pare că Statele Unite și Europa au evitat, cel puțin deocamdată, un război comercial autodistructiv în cadrul celei mai importante relații comerciale și investiționale din economia globală.”, a concluzionat Jörn Fleck, director în cadrul „Consiliului Atlantic – Centrul pentru Europa”.
La rândul lor, piețele au reacționat cu un optimism temperat: contractele futures pe Dow Jones au crescut cu 150 de puncte (+0,3%), iar indicii S&P 500 și Nasdaq au înregistrat, la rândul lor, câștiguri de 0,3%, respectiv 0,4%.
Cu toate acestea, voci aflate pe cele două maluri ale Atlanticului și-au exprimat scepticismul față de această înțelegere.
O serie de economiști americani au remarcat imediat că o parte dintre investițiile pe care europenii s-au angajat acum să le crească în SUA erau deja „antamate” dinainte.
Mai mult, potrivit acelorași sceptici, acordul nu pare să elimine barierele netarifare impuse de UE – cum ar fi TVA-ul sau taxele digitale – criticate frecvent de administrația către Trump.
La rândul lor, o serie de voci din tabăra europeană au criticat această înțelegere.
Wolfgang Niedermark, membru al conducerii Federației Industriilor Germane (BDI), a avertizat că „și un tarif de 15% va avea efecte negative uriașe asupra industriei germane orientate spre export”.
În plus, deși rata este sub nivelurile fluturate anterior de către Casa Albă, unii analiști atrag atenția că, în lipsa unui document oficial, acordul rămâne extrem de fragil.
„Marele asterisc al acestui acord este că, momentan, nu există nimic concret pe hârtie.”, a comentat și Carsten Brzeski, economist-șef global la banca ING. „Sub această rezervă, acordul de azi pare să pună însă capăt incertitudinilor din ultimele luni. O escaladare a tensiunilor comerciale SUA–UE ar fi fost un risc major pentru economia globală.”, a adăugat el.
Costurile compromisului
Chiar dacă înțelegerea elimină amenințarea lui Trump privind un tarif de 30%, noua rată de 15% rămâne mult peste nivelul mediu anterior președinției sale, de aproximativ 1%, și depășește și pragul minim de 10% impus de Trump în timpul negocierilor.
Tarifele mai ridicate – adică taxele de import aplicate bunurilor europene – înseamnă că distribuitorii din Statele Unite vor fi puși în fața unei alegeri dificile: fie transferă costurile asupra consumatorilor prin creșteri de prețuri (cu riscul de a pierde cotă de piață), fie le absorb, acceptând o scădere a profiturilor.
Pe de altă parte, companiile europene se așteaptă la scăderea veniturilor din exporturi și la un impact negativ asupra creșterii economice. De altfel, chiar nivelul anterior de 10%, aplicat în perioada de tranziție, a fost suficient pentru ca executivul european să reducă prognoza de creștere a PIB-ului din 2025: de la 1,3% la 0,9%.
„Cota de 15% este tot ce am putut obține în acest context.”, a recunoscut, de altfel, Ursula von der Leyen, care a salutat totuși menținerea accesului la piața americană și „stabilitatea și predictibilitatea” oferite companiilor de pe ambele părți ale Atlanticului.
Întrebată dacă producătorii auto europeni mai pot vinde competitiv în condițiile noii taxe de 15%, președinta Comisiei Europene a subliniat că noua rată este „semnificativ mai mică” decât nivelul actual de 27,5%.
Acesta rezultă din combinarea tarifului general de 25%, impus de către administrația Trump pentru toate automobilele importate, și a tarifului vamal standard de 2,5%, aplicat anterior de către SUA.
Impactul financiar al acestor taxe este deja vizibil în bilanțurile companiilor. Producătorul german Volkswagen a anunțat că a pierdut 1,3 miliarde de euro (aproximativ 1,5 miliarde de dolari) din profit în prima jumătate a anului, din cauza tarifelor mai mari.
În SUA, dealerii Mercedes-Benz au anunțat că vor menține, „până la noi ordine”, prețurile actuale pentru modelele anului 2025. Chiar dacă Mercedes-Benz produce circa 35% dintre vehiculele vândute în SUA în uzina sa din Tuscaloosa, Alabama – ceea ce îi oferă un oarecare „scut tarifar” – compania avertizează că „în anii următori sunt așteptate creșteri semnificative de prețuri”.
Din această perspectivă, acordul aduce și o nouă lovitură pentru constructorii auto americani din Detroit, care s-au opus și unei înțelegeri similare între administrația Trump și Japonia.
Tariful de 15% pentru mașinile europene importate în SUA este, paradoxal, mai avantajos decât cel de 25%, pe care producătorii americani îl suportă dacă își asamblează automobilele în Mexic.
Cu toate acestea, din perspectiva negociatorilor și în contextul turbulențelor economice globale, orice compromis este preferabil unui conflict deschis între Europa și America.
Mulți consideră că, în acest fel, s-a evitat o spirală a represaliilor între Washington și Bruxelles, care ar fi afectat, în lanț, un sector cel puțin la fel de important – cel al serviciilor.
Trump a invocat în mod repetat excedentul comercial al Uniunii Europene – în valoare de 198 de miliarde de euro – ca dovadă că piața europeană nu este suficient de deschisă pentru produsele americane, în special în sectorul auto.
Totuși, companiile americane compensează parțial dezechilibrul comercial prin vânzările de servicii: de la cloud computing și rezervări de călătorii până la consultanță juridică și servicii financiare, unde SUA domină net.
De altfel, Banca Centrală Europeană estimează că aproximativ 30% din importurile europene provin de la companii deținute de către americani.