Astăzi, la „Dicționar”, vă supunem atenției un regal de cuvinte cu origini slave, ori adoptate în limba română prin filieră slavă. Exemple: pogrom, călimară, nicovală – ce combinație! Să (între)deschidem, dar, minele de aur dintre coperte!
În fruntea tuturor tălmăcirilor (etimologice), girate de distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi, am așezat termenul „
”: „Cuvânt intrat în limbile europene după pogromul de la Chișinău din aprilie 1903, pogrom este un termen rus care provine din verbul громить (gromit’) – a zdrobi, a sparge, a jefui, a devasta, a nimici, a măcelări, a ataca cu violență mulțime de oameni și locuințe, a tuna și fulgera împotriva cuiva. Evreii locuiau, în principal, în partea de apus a Imperiului Rus, în noile zone ocupate din Polonia, Lituania, Ucraina, Basarabia. Numărul lor în Rusia, altfel, era unul foarte mic, impunându-li-se să se convertească la ortodoxie. Prin zona de reședință (1791), aproape 4 milioane de evrei vor fi îngrădiți să rămână în aceste părți nou-încorporate în imperiu. Nu puteau face negoț în Rusia veche, unde erau înscriși adeseori drept nemți”.
O ucidere ritualică evreiască la Dubăsari
În continuare: „Înainte de Chișinău, au fost mai multe pogromuri, după 1800, în vestul Imperiului Rus. Unul dintre acestea – la Odesa, unde evreii au fost învinuiți de greci de conspirație la uciderea patriarhului Grigorie al V-lea al Constantinopolului. Altfel, se pare că rușii îi preferau aici pe negustorii greci. Pogromul de la Chișinău, din 1903, a fost susținut de autoritățile imperiale, totul pornind de la uciderea unui tânăr din Dubăsari, despre care gazetele vor scrie că a fost o ucidere ritualică evreiască. Cum se credea că de Paști autoritățile vor da dreptul la 3 zile de jaf asupra evreilor, aceștia s-au adresat oficial episcopului rus al Chișinăului, Iakov Peatnițki, pentru a face apel la calm și la respect față de evrei din partea creștinilor, rugându-l să dezmintă faptul că evreii ar bea sânge de creștin în practici ritualice. Episcopul rus va refuza, susținând că secta hasidică are, totuși, astfel de practici”. Ce nebunie!
49 de morți și sute de răniți la Chișinău
Concretizată în moarte, jafuri și distrugeri: „Viitorul mitropolit Gurie Grosu al Basarabiei, ca ieromonah, a denunțat asprimea și indiferența ierarhului rus, amintind că niciodată, vizitându-l pe acesta, nu l-a invitat, oricât de mult ar fi rămas în cabinetul său, să ia loc pe un scaun ori pe un fotoliu. La pogrom, vor muri 49 de persoane, alte câteva sute fiind rănite, majoritarea de origine evreiască. Mai multe zeci de case și prăvălii evreiești au fost distruse. Un fapt ce nu a trecut neobservat în Europa, cuvântul pogrom intrând de la acea dată în vocabularul mai multor popoare, fiind folosit, desigur, nu doar în legătură cu evreii”.
În văzul tuturor
Și pentru că astfel de atrocități s-au întâmplat aievea, cu adevărat, fără tăgadă, să lămurim și rădăcinile acestui cuvânt: „aievea”. „Este un termen cu mai multe conotații în românește – real, adevărat, în văzul tuturor, de față etc. Provenit din vechea slavă – na-iavă. Rădăcina în iavit (sl.). Cu înțelesul: deschis, nu ascuns. Verbul iavia se a dat în românește a se ivi. Tălmăcirea din slavă: a înceta să fie ascuns, a se arăta. Așadar, (ceva) văzut nu în vis, în somn, ori în chip tainic”.
Călimară și condei
Secole la rând, oamenii (învățați) au scris folosindu-se de pană/condei/bețigaș și călimară. Până mai ieri de altfel, înainte să accedem în era tehnologiei (cu dispozitive electronice de scris incluse), ne-am folosit de călimară și stilou. Dar care să fie originea acestor cuvinte? Etnologul Gheorghiță Ciocioi ne-a lămurit: „Călimară este un termen latin – calamarius -, preluat în română, cel mai probabil, pe filieră slavă (kalamarz, pol., kalamar, ucr. etc.). În trecut, accesoriu/mic vas pentru păstrarea cernelii și scufundarea unei trestii/pene de scris. De asemenea, mic vas pentru păstrarea bețișoarelor de trestie folosite la scris. Vechiul stilou grecesc – κάλαμος – trestie -, va fi cel care va da numele călimării, încă din antichitate bețisoarele de trestie aflându-se în dotarea scribilor. Sfântul Ioan Evanghelistul va întrebuința și el condeiul din trestie: Multe lucruri aveam să-ţi scriu; totuşi, nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei (καλάμου). – 3 Ioan, 1,13”.
Sub copitele cailor
Cum nu toți oamenii sunt învățați, cei mai mulți dintre ei deprinzând meserii (care nu implică neapărat cunoașterea scrisului/cititului) prin intermediul cărora își câștigă pâinea, să acordăm atenție și unor termeni „de fier”: „potcoavă” și „nicovală”. Pe rând: „Potcoavă este un termen împrumutat din slava veche: podªkava, podkova. De la kovati, kova – a prelucra metalul, a bate cu ciocanul un metal până la a-i da forma dorită. Bucată de metal prelucrată (kova), în formă de semicerc, bătută sub (pod, sl.) copitele unor animale (cai, boi) pentru a le proteja la mers. Potcovar (pod-kovaci, sl.) – lucrător în metal, fierar/covaci care potcovește (podkovava, sl.) face/fixează potcoave (pod-kovi, sl.) unor animale”.
În bătaia ciocanului
Dar „nicovală”? „Unealtă folosită pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării. Termen preluat din slava veche: nakovalo. Din kova (sl.) – a bate cu ciocanul un metal pentru a-i da o anumită formă. De aici kovaci/covaci – fierar. Na – kovalo – (unealtă) care ajută (într-un atelier) la fierărie, pentru (na) prelucrare.
Nume cu origine uitată
Oraș bugăresc (al patrulea ca mărime în această țară) vizitat anual zeci de mii de turiști români (aflat fiind la doi pași de Nessebar, Sozopol și Sunny Beach). Numele provine din grecescul Pyrgos – turn. Până către sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul a fost numit atât Pyrgos, cât și Burgas”.
Pastila de religie
Excesul de Cruce
„Pastila” de astăzi ne poartă în preajma unui simbol religios ce-a răscolit viața (și moartea) oamenilor de milenii. Gheorghiță Ciocioi are cuvântul: „Multora li s-a părut nefirească, scandaloasă chiar, profanarea (sigur, din neștiință, de iertat, prin urmare) crucilor de la Universitate. Să te odihnești precum o cloșcă în vârful unei cruci, ori să fluturi tricolorul cățărat cu picioarele pe brațele ei sună cumva mai mult decât a nepăsare… În fine, va trece și asta, ne vom spune. Un alt fenomen e însă chiar mai îngrijorător decât faptul dat”. Anume? „Purtarea ostentativă, demonstrativă a crucii”.
În suflet
Mai limpede: „Sfântul Serafim de Sarov avea, da, o cruce mare, de aramă, peste haina lui albă. Primită drept binecuvântare și moștenire de la mama sa. Multă vreme i-a venit totuși greu să o poarte. Simțea că nu o avea în inimă… Bucuria purtării ei a venit abia atunci când dragostea pentru Cer și aproapele (Bucuria mea!, Comoara mea! – se adresa adeseori sfântul semenilor întâlniți) l-a copleșit. După o îndelungă nevoință. În fapt, crucea trebuie purtată mai întâi în suflet. Apoi la vedere. De către persoane consacrate cu osebire. Mirenii se cuvine a fi ceva mai smeriți. Să se întrebe: port oare cu adevărat în viața mea crucea lui Hristos? Ce vedem în aceste zile?”.
Izvorul culturii
Ce? „Cruci uriașe de lemn sprijinite (pe orizontală) pe umerii mai multor persoane ca la procesiunile din Indonezia, zamolxieni cu cruci și cădelnițe, primeniți în straie albe, cruci înălțate cu năduf, amenințător, spre cer, la scandări deloc ortodoxe. În fine, dacă nu bâlci, atunci ce anume ar putea fi? Hai să ne întoarcem la tradiție, să revenim la raportarea noastră cuminte, plină de evlavie și de cuviință, față de Cruce. De la Cruce ne hrănim cu toții. Ea e izvorul culturii noastre. Dacă vreți, al Culturii Naționale”.
„Pogrom este un termen rus care provine din verbul громить (gromit’) – a zdrobi, a sparge, a jefui, a devasta, a nimici, a măcelări, a ataca cu violență mulțime de oameni și locuințe, a tuna și fulgera împotriva cuiva”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Pogromul de la Chișinău, din 1903, a fost susținut de autoritățile imperiale, totul pornind de la uciderea unui tânăr din Dubăsari, despre care gazetele vor scrie că a fost o ucidere ritualică evreiască”, Gheorghiță Ciocioi
„Înainte de Chișinău, au fost mai multe pogromuri, după 1800, în vestul Imperiului Rus. Unul dintre acestea – la Odesa, unde evreii au fost învinuiți de greci de conspirație la uciderea patriarhului Grigorie al V-lea al Constantinopolului”, Gheorghiță Ciocioi
„Călimară este un termen latin – calamarius -, preluat în română, cel mai probabil, pe filieră slavă (kalamarz, pol., kalamar, ucr. etc.)”, Gheorghiță Ciocioi
Sursa: https://jurnalul.ro/cultura/pogrom-cuvant-dictionar-limba-rusa-987270.html