Judecând după criterii convenționale, al doilea mandat al lui Donald Trump se afundă deja în haos, prins într-o rețea juridică complicată, greșeli autoprovocate și prăpastia imensă dintre ambițiile uriașe ale președintelui și capacitatea sa reală de a le pune în aplicare. Cu toate acestea, zecile de milioane de susținători ai lui Trump nu au trimis înapoi la Casa Albă un președinte convențional și nu judecă performanțele eroului lor după standarde tradiționale.
Crizele epuizante, pe multiple fronturi, trădează o administrație care se confruntă deja cu un potențial eșec major. Dar, pe măsură ce Trump încearcă să distrugă structuri instituționale și relații existente, atât pe plan intern, cât și extern, haosul devine în sine, în mod paradoxal, un indicator al succesului.
Pe măsură ce Trump trece de la euforia explozivă de la începutul celui de-al doilea mandat la etapa în care trebuie să-și pună în practică prioritățile, întrebarea care se pune este ce fel de eveniment ar putea face ca aceste două realități opuse să se ciocnească.
O recesiune, pe care președintele pare hotărât să o provoace prin discursul său, ar putea sparge bula de realizări pe care Casa Albă o cultivă agresiv în fiecare zi. La urma urmei, prețurile ridicate și pierderile de locuri de muncă nu fac diferența între alegătorii republicani și cei democrați.
Sau poate că ar fi nevoie de o criză majoră de securitate națională, declanșată de leadershipul său volatil și de echipa lui de politică externă, lipsită de experiență, pentru a distruge cu adevărat președinția lui Trump.
Chiar și atunci, însă, controlul pe care Trump îl exercită asupra susținătorilor săi este atât de puternic, încât nimic nu le-ar putea zdruncina încrederea, chiar dacă președintele i-ar îndepărta pe alegătorii de centru, care au contribuit din plin la realegerea sa.
În definitiv, este vorba despre un președinte care a reușit să convingă milioane de oameni că alegerile corecte, pierdute de el în 2020, ar fi fost, de fapt, „furate”.
Cu toate acestea, dacă Trump reușește, cumva, să obțină un acord mai bun pentru producătorii americani în urma războaielor tarifare, el ar putea justifica haosul pe care l-a provocat pe piețele financiare.
Dacă „America pe Primul Loc” chiar izbutește să convingă Europa să-și asume mai multă responsabilitate în privința propriei apărări și dacă promisiunile președintelui privind pacea dau rezultate, lumea ar putea deveni un loc mai sigur.
Aroganța instalată însă acum la Casa Albă amenință o administrație care face ca exagerările foștilor președinți americani să pară, prin comparație, blânde și nevinovate.
„Ați fost ales cu o majoritate copleșitoare. Americanii vor ca dumneavoastră să fiți președinte!”, i-a declarat, pe un ton exaltat, procurorul general al SUA, Pam Bondi, lui Trump, săptămâna trecută, în timpul unei ședințe de cabinet. Declarație sugerează că echipa lui Trump interpretează greșit limitele prerogativelor sale.
Victoria lui Trump, deși clară, nu a fost una zdrobitoare. În contextul unei majorități republicane fragile în Camera Reprezentanților, platforma politică pe care se sprijină executivul este subțire, mai ales pentru demersuri atât de ambițioase, precum remodelarea ordinii geopolitice globale, schimbarea paradigmei comerțului mondial, transformarea sistemului federal și distrugerea centrelor de putere ale elitei tradiționale.
Cu doar câteva săptămâni în urmă, la Washington, se contura ideea că echipa lui Trump din al doilea mandat va fi mai disciplinată și mai coerentă decât cea din primul. Această perspectivă pare, însă, tot mai șubredă. Președintele are nevoie urgentă de câteva victorii clare – și nu doar pentru baza sa MAGA – pentru a-și menține credibilitatea.
Haosul se adâncește
Deocamdată, la Washington, sentimentul de dezordine crește de la o zi la alta.
Spre exemplu, răfuielile interne și haosul organizațional de la Pentagon au explodat după ce secretarul Apărării, Pete Hegseth, a confirmat temerile privind lipsa sa de pregătire pentru această funcție, publicând pe două grupuri de Signal, nesecurizate, detalii despre atacurile militare americane în Yemen.
Apoi, războaiele comerciale ale lui Trump au șters mii de miliarde de dolari de pe piețele bursiere globale și, în curând, ar putea duce la scumpiri resimțite de consumatorii americani, afectați deja de inflație.
Mai mult, amenințările la adresa președintelui Rezervei Federale, Jerome Powell, au subminat încrederea investitorilor. Indicele Dow Jones se îndreaptă spre cea mai proastă lună aprilie de la Marea Depresiune din 1929 încoace. Și, în mod surprinzător, lumea întreagă începe să se întrebe dacă dolarul mai este, cu adevărat, o monedă sigură.
În plus, epurarea oficialilor din primul mandat, oameni care știau cum funcționează Washingtonul, duce acum la gafe jenante. Un migrant fără acte din Maryland a fost deportat din greșeală în El Salvador, declanșând o confruntare juridică de proporții. Iar administrația a intrat într-un conflict cu Universitatea Harvard, aparent tot dintr-o eroare.
De asemenea, declarațiile lui Trump, potrivit cărora doar forța personalității sale ar fi suficientă pentru a încheia conflicte, l-au făcut să pară ridicol. Inițiativa sa de pace în Ucraina pare total neprofesionistă, iar în Gaza carnagiul continuă.
Mai mult, șeful Casei Albe a reușit să distrugă una dintre cele mai apropiate relații diplomatice ale SUA – cea cu Canada – prin cereri delirante, inclusiv ca țara vecină să devină al 51-lea stat american. De altfel, tactica sa de intimidare îi face pe mulți turiști să evite SUA, de teamă să nu fie respinși sau chiar plasați în detenție la graniță. Între timp, aliații caută aranjamente alternative, reducând astfel influența globală a Americii.
Nu există niciun val legislativ care să susțină afirmația lui Trump, potrivit căreia ar fi avut cele mai reușite prime 100 de zile din ultimele generații de președinți americani. Nu știe încă nimeni cum vor reuși republicanii să adopte uriașul plan de reducere a taxelor al lui Trump. Iar un viitor președinte democrat ar putea anula, printr-o singură semnătură, cele mai multe dintre ordinele executive emise de Trump.
O altă bilă neagră este faptul că sezonul fiscal la Agenția pentru Venituri Interne (IRS) a fost marcat de numeroase disfuncționalități, pe fondul unei rotații continue de comisari interimari la conducerea instituției-cheie.
În plus, destructurarea brutală a guvernului american, sub conducerea lui Elon Musk, ar putea pregăti terenul pentru o serie de dezastre care nu sunt încă evidente.
Spre exemplu, tăierile masive de fonduri riscă să slăbească grav capacitatea SUA de a reacționa în situații de urgență, chiar în pragul sezonului uraganelor.
Anularea finanțării cercetării medicale pentru boli precum cancerul ar putea duce, în anii următori, la decese care altfel ar fi putut fi evitate.
Concedierea, din greșeală, urmată de reangajarea, în grabă, a tehnicienilor care gestionează arsenalul nuclear pare emblematică pentru prezența haotică a șefului „Tesla” la Washington.
Nu în ultimul rând, cererile constante ale lui Trump pentru mai multă putere au împins Statele Unite în pragul uneia dintre cele mai grave crize constituționale din ultimii 250 de ani. Valul de procese și contestații legale a perturbat profund multe dintre prioritățile administrației, inclusiv programul emblematic de deportări în masă.
Universul MAGA exultă
În pofida acestor evidențe, Casa Albă insistă că toate criticile care-i sunt aduse sunt menite să estompeze în mod tendențios ceea ce administrația Trump consideră a fi un palmares impresionant de succese.
Și, deși manipularea realității de către ideologii lui Trump a atins noi culmi în cel de-al doilea mandat al președintelui, există o anumită logică în argumentele susținătorilor actualului lider american.
Președintele nu a pretins niciodată că guvernează pentru întreaga națiune. Mandatele lui Trump au fost, în esență, o succesiune de încercări de a satisface baza sa politică. Aceasta pare a fi cheia pentru a înțelege, cu adevărat, natura celui de-al doilea mandat.
Departamentul pentru Eficiență Guvernamentală, condus de Elon Musk, reprezintă apogeul unor decenii ale visului conservator: acela de a dezmembra puternicul aparat federal. Acesta nu e doar un obiectiv ideologic, deși ostilitatea față de guvern este unul dintre puținele puncte comune ale celor două mari doctrine republicane, „reaganismul” și „
ismul”. Mulți oficiali republicani consideră că funcționarii publici au fost mereu o frână liberală în calea puterii președinților conservatori.
Dacă tentativa de a sparge acest blocaj nu reușește să ducă la dezmembrarea completă a ceea ce strategul politic din primul mandat, Steve Bannon, numea „statul administrativ”, atunci paralizarea guvernului ar putea funcționa aproape la fel de bine.
În acest context, reconstrucția rapidă a aparatului distrus de către Musk va fi, pentru un viitor președinte democrat, aproape imposibilă.
În plus, credința lui Trump în puterea aproape absolută a președintelui îi îngrozește pe criticii săi. Milioane de americani au votat, însă, tocmai pentru asta. Pe parcursul campaniei electorale, Trump nu a ascuns faptul că intenționează să transforme puterea executivă și Departamentul de Justiție în arme îndreptate contra dușmanilor săi politici.
„E bine ca o țară să aibă un om puternic la conducere”, declara Trump într-un miting susținut la începutul anului 2024. Afirmația explică multe din politicile sale, interne și externe.
Unul dintre cele mai controversate aspecte ale acestei viziuni se concretizează în deportările de migranți fără acte, într-o închisoare notorie din El Salvador – inclusiv în cazul lui Kilmar Abrego Garcia.
Casa Albă adoră însă lupta. Președinția nu a reușit să dovedească faptul că Garcia este terorist sau membru al unei bande, dar secretara de presă, Karoline Leavitt, a reaprins disputa marți: „Am avut întotdeauna dreptate. Președintele a fost mereu de partea corectă în această chestiune – deportarea acestui infractor ilegal din comunitatea noastră!”.
De altfel, atunci când Trump a spus, săptămâna trecută, că ar dori chiar și deportarea în El Salvador a cetățenilor americani cu cazier, el știa exact cui se adresează.
Iar pe tema imigrației, Trump are unele rezultate concrete: trecerile ilegale ale frontierei au scăzut semnificativ, comparativ cu perioada administrației Biden.
Războaiele tarifare ale lui Trump par absurde pentru investitorii de pe Wall Street și pentru americanii din clasa de mijloc, care și-au văzut prăbușindu-se economiile din fondurile de pensii. Administrația Trump mizează, însă, pe un alt tip de public: muncitorii din zonele rurale și din statele devastate de globalizare, cei care l-au adus la putere în două rânduri.
„Am trimis nenumărate locuri de muncă în străinătate și, odată cu ele, capacitatea noastră de a produce – de la mobilă și electrocasnice până la arme de război.”, declara vicepreședintele JD Vance, marți, în India. El adăuga: „Mulți erau mândri de locurile din care proveneau, de stilul lor de viață, de meseriile pe care le aveau și pe care le-au avut și părinții lor înainte.”.
Doctrina „America pe Primul Loc”, promovată de Trump, îi îngrozește pe experții în politică externă și amenință să șteargă cu buretele decenii întregi de leadership global al SUA. Dar tocmai acești experți sunt cei care au contribuit la războaiele din Irak și Afganistan – conflicte militare detestate profund de baza electorală a lui Trump.
Reputația Americii pe plan internațional este serios afectată de destructurarea USAID, de atitudinea servilă față de președintele rus, Vladimir Putin, și de abandonarea completă a Africii. Trump și susținătorii săi nu sunt însă interesați de alianțe. Șeful Casei Albe preferă să fie temut, nu plăcut.
Pete Hegseth, un veteran al acelor războaie de la începutul secolului XXI, conduce acum Pentagonul. Epurarea de către el a ofițerilor superiori care promovau diversitatea ar putea distruge pe nedrept cariere militare și are potențialul de a zdruncina conducerea celei mai puternice armate din lume.
Fostul prezentator de la „Fox News” se bucură însă de sprijinul mass-media conservatoare, motiv pentru care Trump îl susține în continuare, în ciuda acuzațiilor privind faptul că a tratat cu o neglijență condamnabilă informații clasificate.
Secretara de presă a Casei Albe, Karoline Leavitt, a sugerat, marți, că tocmai această rezistență la schimbare a motivat alegerea și păstrarea lui Hegseth:
„Sunt mulți oameni care resping schimbările monumentale și, sincer, cred că tocmai de aceea am asistat la o campanie de denigrare împotriva secretarului Apărării, încă din momentul în care președintele Trump i-a anunțat nominalizarea în fața Senatului.”
O repulsie similară față de elitismul instituțional explică și conflictul cu Universitatea Harvard. Chiar dacă totul a pornit dintr-o greșeală, aceasta este exact genul de confruntare căutat de Casa Albă – una care îl plasează pe Trump de partea majorității covârșitoare a americanilor, care nu au absolvit universități de prestigiu. Dacă democrații aleg să apere aceste bastioane ale elitismului, cu atât mai bine pentru cauza politică a lui Trump.
Realități paralele
Fără îndoială, istoria va consemna, peste patru ani, bilanțul reușitelor și eșecurilor înregistrate în timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump.
Deocamdată, pe măsură ce haosul zilnic întreținut de Casa Albă se adâncește, această președinție – care continuă să-i dezbine pe americani – este un imens eșec pentru jumătate din țară și un succes uluitor pentru cealaltă.
Dacă vreodată America a fost unită de o viziune comună asupra realității, acum, cu siguranță, nu mai este cazul.
Sursa: https://jurnalul.ro/stiri/externe/presedintie-trump-dezastru-politic-996056.html