BERLIN – Au trecut doar două luni și jumătate de când Donald Trump s-a întors la Casa Albă, dar lumea s-a schimbat deja în mod fundamental.
Trump subminează rapid relațiile comerciale ale SUA și sistemul global de liber schimb pe care Statele Unite l-au ajutat să-l stabilească după 1945. Încercarea sa de a „elibera” economia
nă prin impunerea unor tarife din ce în ce mai mari reprezintă o schimbare esențială față de tacticile comerciale mai modeste din primul său mandat. Potrivit Yale Budget Lab, rata medie a tarifelor americane este acum la cel mai înalt nivel din 1909 încoace.
Trump pune, de asemenea, sub semnul întrebării alianțele de lungă durată ale Americii, inclusiv NATO și garanțiile de securitate pe care le oferă aceasta. La sfârșitul lunii februarie, l-a umilit public pe Volodimir Zelenski în Biroul Oval, apoi l-a poftit afară pe președintele ucrainean. De atunci, sprijinul SUA pentru Ucraina s-a încheiat practic, oferindu-i președintelui rus Vladimir Putin o poziție mai puternică decât a avut de ani de zile. Trump nu s-a străduit deloc să ascundă faptul că simpatiile sale se îndreaptă spre Rusia, agresorul, și nu spre Ucraina, democrația asediată care luptă pentru libertatea și suveranitatea sa.
Trump a sugerat, de asemenea, că SUA ar trebui să preia controlul asupra Fâșiei Gaza, să-i expulzeze populația către alte state arabe și să transforme enclava într-o stațiune turistică. Continuă să vorbească despre anexarea Canadei, Groenlandei și a Canalului Panama. Se pare că nu este suficient ca SUA să controleze cea mai mare parte a emisferei occidentale; Trump vrea să o dețină pur și simplu.
Deși toată lumea se aștepta la turbulențe, puțini anticipau un imperialism atât de fățiș. Analiștii și comentatorii au interpretat de mult timp sloganul „America First” ca pe o renaștere a mișcării izolaționiste active înainte de Al Doilea Război Mondial, dar Trump pare să aibă altceva în minte. El își dorește o lume în care câteva superputeri globale concurează – violent, dacă este nevoie – pentru resurse, materii prime și sfere de influență.
Pe plan intern, i-a permis celui mai bogat om din lume, Elon Musk – liderul de avangardă al unei mișcări techno-fasciste cu sediul în Silicon Valley – să distrugă statul american sub pretextul reducerii costurilor, eliminării risipei și a fraudei, și dereglementării. Concedierile în masă și desființarea unor agenții întregi vor avea consecințe de durată, dureroase de imaginat. Desființarea USAID, de una singură, ar putea duce la sute de mii de decese în Africa și în alte regiuni vulnerabile ale lumii.
În fața unei asemenea distrugeri crude și gratuite, trebuie pusă întrebarea esențială: Ce câștigă de fapt SUA din toate acestea? Va deveni țara mai puternică? Dacă evaluăm deciziile administrației strict în funcție de interesele proprii ale Americii – menținerea puterii și influenței sale globale – singurul răspuns posibil este nu. Politicile lui Trump, atât cele externe, cât și cele interne, par tot mai mult să fie orientate spre slăbirea Americii – sau chiar spre autodistrugere.
La urma urmei, SUA nu au nimic de câștigat din ostilitatea față de Europa. Prin înstrăinarea aliaților săi, își distrug unul dintre pilonii principali ai statutului său de superputere. Timp de decenii, „Occidentul” – un cadru geopolitic fără egal de alianțe militare și relații comerciale – a fost un multiplicator al puterii și influenței americane. Este motivul pentru care America a câștigat cu ușurință Războiul Rece și a devenit mai puternică decât orice altă putere din istorie. Cine beneficiază din aruncarea la gunoi a tuturor acestor lucruri? Doar Rusia și China, care au privit în tăcere și au așteptat momentul în care America își va semna singură sentința.
Putem spune deja că nu va exista o întoarcere la ordinea internațională anterioară. Trump a distrus încrederea în SUA pentru cel puțin o generație. Angajamentele americane nu mai sunt credibile. Instituțiile țării – inclusiv marile publicații media, universitățile și firmele de avocatură – se prăbușesc sub ochii noștri. SUA vor beneficia în continuare de o poziție geografică unică, între Atlantic și Pacific, dar restul lumii va ști că trumpismul a devenit o trăsătură durabilă a politicii americane.
Dispariția „Occidentului” și prăbușirea conducerii (și democrației) americane vor modifica radical politica globală a secolului XXI. Ordinea va face loc haosului, iar riscul de război va crește pe măsură ce superputerile rivale se vor lupta pentru supremație. Societatea americană însăși va rămâne polarizată, consumată de iraționalism și predispusă la teorii ale conspirației.
În romanul său din 1935, It Can’t Happen Here, Sinclair Lewis imaginează ascensiunea unui dictator care oglindește regimurile fasciste și naziste din Europa. Acum, 90 de ani mai târziu, distopia lui devine realitate. Asemenea lui Goethe, după bătălia de la Valmy din 1792, când armata prusacă s-a retras în fața forțelor revoluționare franceze, asistăm la începutul unei noi ere în istoria lumii. Durerea, greutățile și nedreptatea nu vor face decât să se înrăutățească de aici înainte.
Joschka Fischer, ministru de externe și vicecancelar al Germaniei între 1998 și 2005, a fost lider al Partidului Verzilor din Germania timp de aproape 20 de ani.
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol,
Sursa: https://jurnalul.ro/bani-afaceri/economia/sinucidere-america-relatii-comerciale-tarife-994830.html