În timpul primului mandat la Casa Albă, Donald Trump a aplicat în relația cu adversarii Statelor Unite modul său unic, marcă înregistrată, de a face diplomație. Președintele de atunci s-a împrietenit cu Rusia și Coreea de Nord, afișându-se la braț cu liderii autocrați ai celor două puteri nucleare, în timp ce, separat, exercita presiuni draconice asupra Chinei și Iranului.
De data aceasta, Trump se confruntă cu un alt tip de
. El are acum de-a face cu un grup mult mai antagonizat al rivalilor de moarte ai Americii, care și-au cimentat legăturile în urma invaziei Rusiei în Ucraina, în 2022.
Trump, care a preluat funcția de trei zile, a promis să pună capăt războiului Rusiei din Ucraina, să limiteze programul nuclear al Iranului și să contracareze China, consolidând în același timp armata americană.
Parteneriate periculoase
În ultimii ani, președintele chinez, Xi Jinping, și președintele rus, Vladimir Putin, au creat însă un „parteneriat fără limite”, Beijingul oferind Moscovei sprijinul economic de care are nevoie pentru a-și susține războiul din Ucraina.
Marți, spre exemplu, Putin și Xi au propus o nouă aprofundare a parteneriatului lor strategic, în timpul unei lungi convorbiri telefonice, după ce Trump tocmai fusese învestit în funcția de președinte al SUA.
Rusia a mai semnat pacte strategice cu Coreea de Nord, în iunie 2024, și cu Iranul, săptămâna trecută.
Consolidarea legăturilor între membrii grupării celor patru inamici ai SUA, pe care ambasadorul lui Biden în China a numit-o recent o „alianță necurată”, se adaugă pierderii de influență suferite de SUA și aliații lor pe scena internațională, susțin mai multe voci.
„Dilema pentru Trump, care și-a exprimat dorința de a se înțelege cu Rusia și care încearcă să exercite presiuni asupra Chinei pe plan comercial, este că parteneriatul Moscovei cu Beijingul limitează atât dorința rușilor de a negocia cu Washingtonul, cât și vulnerabilitatea chinezilor la presiunile SUA.”, consideră Daniel Russel, de la „Asia Society Policy Institute” din Washington, cel care a condus politica americană pentru Asia de Est, în perioada administrației Obama.
Rusia a rezistat sancțiunilor occidentale intense, în mare parte datorită achizițiilor masive de petrol rusesc făcute de către Beijing, precum și a aprovizionării de bunuri chinezești cu dublă utilizare, despre care administrația Biden susținea că vin în sprijinul bazei industriale rusești de apărare.
Concomitent, Coreea de Nord furnizează Rusiei soldați și arme pentru Ucraina și a înregistrat progrese rapide în cadrul programului său de rachete nucleare. În același timp, experții occidentali se tem că Iranul, deși slăbit de atacul Israelului asupra aliaților săi regionali, și-ar putea relua eforturile de a produce arme nucleare.
De cealaltă parte, membrii noii administrații americane recunosc că se află în fața unui pericol extern extins. „China cumpără petrol de la Iran pentru câțiva penny pe dolar, iar Iranul îl folosește pentru a trimite rachete și drone în Rusia, care apoi lovesc infrastructura critică ucraineană.”, declara Mike Waltz, actual consilier pentru Securitate Națională al Casei Albe, într-un interviu acordat televiziunii „Fox News”, în luna noiembrie a anului trecut.
La rândul său, în cadrul audierii de confirmare în fața Senatului, derulată săptămâna trecută, noul secretar de Stat, Marco Rubio, a catalogat China drept cea mai gravă amenințare la adresa Statelor Unite și a acuzat Moscova, Teheranul și Phenianul că provoacă „haos și instabilitate”.
Divizarea adversarilor
Tot mai multe voci de la Washington susțin că echipa lui Trump va încerca să separe China de celelalte țări din actuala alianță antiamericană.
„Se pare că vor să îndepărteze Rusia, Coreea de Nord și Iranul de China, ceea ce înseamnă să diferențieze aceste amenințări, mai degrabă decât să sugereze că sunt interconectate. Așa că a insista pentru un acord cu Phenianul și un altul cu Moscova mi se pare soluția cea mai probabilă.”, este de părere Zack Cooper, specialist în probleme legate de Asia la „American Enterprise Institute”.
Divizarea partenerilor nu va fi însă ușoară. În primul rând, în cazul Coreei de Nord, ar putea exista puțini factori de motivare care să determine Phenianul să demareze negocieri în vederea încheierii unei înțelegeri directe cu
America, consideră Michael Froman, care a făcut parte din cabinetul lui Obama în calitate de reprezentant comercial al SUA și care ocupă în prezent funcția de președinte al think tank-ului „Council on Foreign Relations”.
Chiar dacă Trump, în timpul primului său mandat, a crezut că ar putea ajunge la o înțelegere cu Phenianul, nu este clar dacă președintele Kim Jong Un are vreun interes să demareze discuții cu SUA, acum, când se bucură de un sprijin mai mare ca niciodată din partea Rusiei și Chinei.
Într-o inițiativă fără precedent, Trump a organizat întrevederi cu liderul nord-coreean, Kim Jong Un, în perioada primului său mandat la Casa Albă, și s-a lăudat în repetate rânduri cu relația lor. În momentul de față, echipa lui Trump discută din nou despre continuarea discuțiilor directe cu Kim.
Pe de altă parte, însă, încep să apară și unele fisuri în legăturile dintre statele din alianța antiamericană.
Fostul adjunct al ambasadorului SUA la Organizația Națiunilor Unite în mandatul lui Biden, Robert Wood, se întreba recent dacă Teheranul se poate baza pe ajutorul Moscovei, invocând lipsa de sprijin a Rusiei pentru aliatul său, fostul președinte sirian Bashar al-Assad, cu puțin timp înainte ca acesta să fie înlăturat.
„Dacă aș fi în locul Iranului și m-aș uita la modul în care Rusia l-a abandonat pe Assad, aș fi foarte îngrijorat.”, a remarcat Wood.
În ceea ce privește Iranul, Trump pare să se întoarcă probabil la politica pe care a urmat-o în mandatul său anterior, atunci când a încercat să distrugă economia iraniană pentru a forța Teheranul să negocieze un acord privind programul său nuclear, cel de rachete balistice, precum și a limitării activităților regionale ostile.
Wood a declarat că toate aceste eforturi se vor dovedi mai ușoare, dacă noua administrație se concentrează pe consolidarea alianțelor americane, un atu al SUA pe care Trump l-a minimalizat în timpul primului său mandat.
„Încerci să le divizezi acolo unde poți,”, a afirmat el, referindu-se la China, Rusia, Iran și Coreea de Nord. „Este atât de important să dispunem și să ne putem baza pe tipul de alianțe pe care le avem, deoarece Statele Unite nu se pot confrunta singure cu toți acești jucători.”, a adăugat el.
Sursa: https://jurnalul.ro/stiri/externe/trump-adversari-provocare-nuclear-parteneriate-987520.html