Sfântul Daniel este sărbătorit în data de 17 decembrie. Este considerat ocrotitorul celor aflați în exil sau departe de patria lor, dar este cunoscut și pentru darul său de a desifra vise.
Sfântul Proroc Daniel a trăit cu 460 de ani înainte de Hristos. Când Ierusalimul a fost cucerit de împăratul babilonean Nabucodonosor, Daniel și tinerii Anania, Azaria si Misail au fost luați robi.
Datorită înțelepciunii sale, Daniel a fost chemat de către Nabucodonosor la palatul său, împreună cu cei trei tineri. Acesta refuză însă hrana oferită de împărat și îi descoperă că doar prin semințe și apă se pot arăta mai frumoși la chip decât ceilalți.
De asemenea, acesta a reușit să descifreze visele lui Nabucodonosor, vise pe care niciun vrăjitor de la palatul acestuia nu a reușit să le explice, scrie crestinortodox.
Sfântul Daniel era cunoscut pentru darul de a descifra vise
Astfel, Sfântul Daniel era cunoscut pentru darul de a descifra vise pe care nici vrăjitorii nu reușeau să le interpreteze.
În Vechiul Testament, cartea care îi poartă numele cuprinde tâlcuirea viselor ultimilor doi regi ai Babilonului, Nabucodonosor şi Baltazar.
Este menționată și vedenia Sfântului Proroc Daniel despre timpul care va trece până la venirea lui Mesia, descoperirea despre vremurile din urmă ale omenirii, despre Antihrist şi învierea morţilor.
Cei trei tineri au fost aruncați într-un cuptor încins
Pentru că au refuzat să se închine unei statui a împăratului, cei trei tineri au fost aruncați într-un cuptor încins. Potrivit tradiției biblice, prin credința lor, Dumnezeu a prefăcut focul în rouă, iar aceștia au scăpat nevătămați.
Totuși, Daniel nu a fost supus aceleiași pedepse, întrucât primise numele Baltazar de la Asfanez, conducătorul eunucilor de la curtea lui Nabucodonosor.
La babilonieni, acest nume era de mare cinste, fiind considerat nume de dumnezeu.
Sfântul Daniel. Aruncat în groapa cu lei
Ulterior, în timpul domniei împăratului Darie, Daniel a refuzat să se închine idolilor și a fost aruncat într-o groapă cu lei. A ieșit nevătămat, fapt considerat o minune.
În urma acestui eveniment, împăratul Darie a trimis o poruncă tuturor popoarelor din imperiu, cerând ca Dumnezeul lui Daniel să fie respectat și recunoscut drept „Dumnezeul cel viu”.
Mai târziu, Daniel a fost aruncat pentru a doua oară într-o groapă cu lei, tot din cauza credinței sale, însă și de această dată a scăpat teafăr.
După ce împăratul Cirus le-a permis evreilor să se întoarcă în țara de origine, Daniel a ales să rămână alături de cei care nu s-au mai întors. Prin acest gest, este considerat ocrotitorul celor aflați în exil sau departe de patria lor.
Potrivit Sinaxarului, Daniel și cei trei tineri au murit în timpul domniei împăratului Atic. Tradiția mai consemnează că, la Învierea lui Hristos, aceștia ar fi înviat și s-ar fi arătat multora.
Pomenirea lor se face cu șapte zile inainte de nașterea Mântuitorului, pe motiv că erau din seminția Iudeii.
Daniel înseamnă, în evreiește, „Dumnezeu este judecătorul meu“. Sfântul Proroc Daniel seste unul dintre cei patru mari Proroci ai Vechiului Testament, împreuna cu Sfintii Isaia, Ieremia și lezechiel.