Februarie este, fără îndoială, cea mai atipică lună a anului. Are doar 28 de zile în anii obișnuiți – așa cum este și februarie 2026 – și 29 doar o dată la patru ani, în anii bisecți. Ziua adăugată „în plus” nu este întâmplătoare, ci este o corecție necesară pentru a menține echilibrul dintre anul calendaristic și cel astronomic.
Dincolo de această particularitate, februarie este o lună încărcată de semnificații, tradiții și sărbători vechi, în care iarna și primăvara par să se lupte zi de zi.
Februarie, luna lui Făurar. Superstiții
În tradiția populară românească, februarie poartă numele de Făurar sau Faur, denumire legată de meșterii fierari care, în această perioadă, ascuțeau uneltele agricole și pregăteau fiarele plugurilor pentru munca câmpului. Fiind cea mai scurtă lună a anului, Făurarul era considerat „fratele cel mic” al lunilor.
Credința populară spunea că vremea din februarie reflectă firea unui copil capricios:
Această alternanță de îngheț și dezgheț, specifică lunii, simbolizează tocmai trecerea de la iarnă la primăvară.
Originea numelui februarie
Numele lunii vine din latină: februarius, derivat din februa, sărbători de purificare practicate în Roma Antică. Februarie era, în calendarul roman, luna curățirii și a reînnoirii, idee care s-a păstrat simbolic până astăzi.
La greci, luna era cunoscută sub numele de Anthesterion, asociată tot cu ciclurile naturii și cu renașterea.
Februarie – luna în care încep pregătirile agricole
În credința populară, februarie este un timp bun pentru primele lucrări gospodărești. Se considera favorabil pentru:
Se mai spunea că zăpada de Făurar întărește semănăturile, iar dacă luna este aspră, luna mai va fi frumoasă.
Sărbători și tradiții importante în februarie
1 februarie – Trifonul și Arezanul viilor
Zi dedicată Sfântului Trifon, protector împotriva insectelor dăunătoare. În lumea satului, livezile erau stropite cu agheasmă, iar femeile dădeau de pomană turte sau mălai, pentru a feri recoltele de omizi și lăcuste.
Tot la 1 februarie are loc Arezanul viilor, un ritual cu rădăcini tracice, care marchează moartea Anului Vechi Viticol și nașterea celui Nou. Viile erau sfințite, se aprindeau focuri, se organizau ospețe, iar gospodarii „tratau” simbolic coardele de viță-de-vie cu vin, sare, pâine și slănină, pentru belșug.
2 februarie – Întâmpinarea Domnului (Stretenia)
Sărbătoare cu cruce roșie în calendar, dar și una încărcată de superstiții. Ziua mai este numită Stretenia, Ziua Ursului sau Martinul Mare.
Tradiția spune că dacă ursul își vede umbra, iarna mai durează 40 de zile. Nu se lucra în gospodărie, nu se mătura, nu se tăia cu foarfecele, pentru a feri animalele de boli și gospodăria de necazuri.
10 februarie – Sfântul Haralambie
Sfânt cunoscut ca apărător împotriva bolilor grele și al ciumei. În unele zone, existau ritualuri extreme de protecție, menite să țină răul departe de oameni și animale.
14 februarie – Valentine’s Day
Sărbătoarea îndrăgostiților preluată din cultura occidentală, asociată cu Sfântul Valentin, preotul care ar fi oficiat în secret căsătorii pentru soldați. Astăzi, este marcată prin gesturi romantice, flori și mesaje de dragoste.
24 februarie – Dragobetele, iubirea la români
Dragobetele este sărbătoarea autohtonă a iubirii, considerată început simbolic al primăverii și al anului agricol. Păsările „se logodesc”, natura renaște, iar tinerii își declară sentimentele.
În credința populară, Dragobetele este fiul Babei Dochia, un flăcău voinic și năvalnic, protector al iubirii. Fetele adunau „zăpada zânelor”, apa topită fiind considerată magică pentru frumusețe și dragoste.
Februarie – luna dintre iarnă și primăvară
Cunoscută și ca Luna Lupilor, Făurarul sau Luna îndrăgostiților, februarie rămâne una dintre cele mai bogate luni în tradiții și simboluri. Este o perioadă a contrastelor: ger și dezgheț, superstiții și credință, muncă și sărbătoare, iubire și renaștere.
Chiar dacă este cea mai scurtă lună a anului, februarie adună în cele 28 de zile ale sale o moștenire culturală impresionantă și pregătește, pas cu pas, venirea primăverii.