Acte de succesiune 2026: Succesiunea este procedura prin care patrimoniul unei persoane decedate, adică drepturile și obligațiile sale patrimoniale, se transmite către moștenitori. Codul civil prevede că moștenirea poate fi legală, atunci când legea stabilește cine moștenește, sau testamentară, prin testament.
Potrivit legislației în vigoare, moștenitorii au termen un an de la data decesului proprietarului să accepte sau nu moștenirea. Dacă nu-și exprimă această intenție, se consideră că moștenirea a fost acceptată tacit.
Dezbaterea privind moștenirea are loc la notar sau în instanță, în funcție de obiectul acesteia.
Succesiune 2026: Cine are dreptul de moștenire
În practică, moștenitorii legali sunt, în primul rând, copiii și descendenții acestora, apoi părinții, frații, surorile și rudele chemate la moștenire în ordinea stabilită de Codul civil. Soțul supraviețuitor are un regim special și vine la moștenire împreună cu rudele defunctului, având o cotă proprie, diferită în funcție de clasa de moștenitori cu care concurează.
Dacă nu există moștenitori legali și nici testamentari, moștenirea este vacantă și revine statului (comunei, orașului în care domicilia defunctul).
Ordinea claselor de moștenitori legali
Ordinea claselor de moștenitori legali este următoarea:
Rudele din clasa mai apropiată înlătură, de regulă, clasele următoare.
Dreptul soțului supraviețuitor
Soțul supraviețuitor moștenește întotdeauna în concurs cu clasa chemată efectiv la moștenire. Cota sa legală este stabilită expres de Codul civil.
Aceasta este:
În plus, Codul civil recunoaște soțului supraviețuitor un drept special de moștenire asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic folosite în gospodăria comună, dacă nu vine în concurs cu descendenții defunctului.
Acte de succesiune 2026: Procedura la notar
Procedura succesorală notarială este de competența notarului public din circumscripția judecătoriei în care defunctul a avut ultimul domiciliu.
Procedura se deschide la cererea unei persoane interesate. Cererea poate fi făcută de oricare dintre succesibili, de creditorii succesiunii sau ai succesibililor, precum și de orice altă persoană care justifică un interes legitim. În aceeași cerere trebuie indicate datele de stare civilă ale defunctului, moștenitorii prezumtivi, bunurile defunctului, valoarea acestora și pasivul succesoral.
După ce notarul constată că este legal sesizat, acesta înregistrează cauza și dispune citarea persoanelor care au vocație la moștenire. Dacă există testament, sunt citați și legatarii, respectiv executorul testamentar, dacă a fost desemnat. Când domiciliul actual al unui succesibil nu este cunoscut, legea permite citarea prin afișare la ultimul domiciliu al defunctului, afișare la ultimul domiciliu cunoscut al succesibilului și publicare într-un ziar cu răspândire națională.
În cadrul procedurii, notarul public stabilește trei lucruri esențiale: calitatea moștenitorilor și a legatarilor, drepturile fiecăruia și compunerea masei succesorale. Dacă există un testament olograf, notarul îl deschide, îl vizează spre neschimbare și urmează procedura validării.
Bunurile care compun masa succesorală trebuie dovedite. Legea precizează expres că ele se dovedesc prin înscrisuri sau prin orice alt mijloc de probă admis de lege. De aceea, în practică, nu este suficientă simpla afirmație a moștenitorilor că anumite bunuri au aparținut defunctului. Notarul are nevoie de acte de proprietate, extrase, contracte, certificate de înmatriculare, evidențe bancare sau alte dovezi pertinente, în funcție de natura bunului.
Dacă există bunuri și moștenitorii se înțeleg, iar probele sunt suficiente, notarul întocmește încheierea finală a procedurii succesorale. Pe baza acesteia se emite certificatul de moștenitor, documentul care dovedește oficial cine sunt moștenitorii, ce cotă are fiecare și ce bunuri fac parte din masa succesorală.
Dacă moștenitorii nu se înțeleg asupra calității de moștenitor, asupra masei succesorale sau a întinderii drepturilor, procedura notarială se poate suspenda. Succesibilul sau altă persoană interesată poate sesiza direct instanța judecătorească pentru dezbaterea succesiunii.
Testamentul este actul scris prin care o persoană stabilește ce se va întâmpla cu bunurile sale după deces.
Însă Codul civil protejează anumite categorii de moștenitori, numiți rezervatari. În această categorie intră, în principal, soțul supraviețuitor, descendenții și, în anumite condiții, ascendenții privilegiați. Cu alte cuvinte, chiar dacă există testament, acesta nu poate înlătura total drepturile succesorale minime pe care legea le rezervă acestor persoane.
De aceea, la notar, testamentul este verificat și pus în aplicare numai în măsura în care respectă cadrul legal.
Acte de succesiune 2026: documente necesare
Dosarul succesoral se formează cu următoarele documente principale:
Notarul poate solicita documente suplimentare în funcție de situația concretă.
Ce taxe și impozite se plătesc în 2026
În 2026, pentru transmiterea proprietății cu titlu de moștenire nu se datorează impozit, dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului proprietarului.
Dacă procedura nu este finalizată în acest termen, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale (valoarea bunurilor imobiliare).
Finalizarea procedurii are loc la data încheierii finale a succesiunii de către notar, iar impozitul datorat se achită la data întocmirii încheierii finale.
În afară de impozitul fiscal, procedura succesorală presupune și onorariul notarial. Acesta depinde de tipul actelor și de complexitatea cazului.
Onorariile notariale minime sunt calculate în funcție de valoarea masei succesorale, astfel:
De exemplu, la o valoare a bunurilor de 100.000 de euro, taxa succesorală este de 6000 de lei.
Normele prevăd și un onorariu suplimentar pentru administrarea, gestionarea, păstrarea și arhivarea dosarului.
Onorariile pentru certificatul de moștenitor se stabilesc pe certificat, indiferent de numărul moștenitorilor. Pentru moștenitorii testamentari care nu sunt soț sau rude în grad succesibil cu defunctul onorariile se majorează cu 25%. Pentru certificat suplimentar ori pentru certificat european de moștenitor există reguli distincte.