Analiza datelor a arătat că persoanele „vulnerabile social” — cele care se simt mai singure decât o indică realitatea lor socială — prezintă riscuri majore. Acestea au o probabilitate mai mare de mortalitate din toate cauzele, fiind predispuse în special la boli cardiovasculare și boli pulmonare obstructive cronice (BPOC).
În schimb, participanții „rezilienți social” — cei care sunt izolați din punct de vedere obiectiv, dar nu se simt singuri — nu au prezentat riscuri crescute pentru majoritatea problemelor de sănătate.
„Simplul contact social nu spune întreaga poveste. Două persoane pot avea circumstanțe sociale similare, dar evoluții medicale diferite, în funcție de modul în care trăiesc aceste experiențe”, explică Anthony Ong, profesor de psihologie la Universitatea Cornell.
Cercul vicios al singurătății cronice
O altă cercetare, publicată în Nature Communications Psychology, subliniază dificultatea de a ieși din această stare. Persoanele afectate de singurătate cronică tind să perceapă interacțiunile sociale viitoare ca fiind amenințătoare. Această distorsiune cognitivă îi determină să se retragă și mai mult, creând un mecanism defensiv care menține starea de izolare.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), singurătatea afectează aproximativ 16% din populația globală, devenind o problemă majoră de sănătate publică.
„Prescrierea socială”: Soluția medicală pentru probleme non-medicale
Statisticile OMS arată că una din cinci vizite la medicul de familie are cauze care nu pot fi tratate cu medicamente, precum izolarea sau dificultățile financiare. Ca răspuns, a apărut conceptul de „prescriere socială”.
În loc de tratamente clasice, medicii recomandă activități comunitare:
Regatul Unit, pionier în politicile de sănătate socială
Regatul Unit este prima țară care a integrat oficial prescrierea socială în sistemul național de sănătate. Începând cu martie 2026, Academia Națională pentru Prescriere Socială (NASP) va deveni Centru Colaborator al OMS, oferind consultanță altor state pentru implementarea acestor politici.
Scopul este reducerea inegalităților în sănătate și diminuarea presiunii asupra spitalelor prin abordarea cauzelor profunde ale stării de rău a pacienților.