În 2012, DIICOT – Serviciul Teritorial Alba Iulia lansa cu surle și trâmbițe o anchetă ce viza familia Sighiartău și societățile de transport din Bistrița pe care aceștia le patronează. Acuzațiile erau de un calibru greu: grup infracțional organizat, spălare de bani și evaziune fiscală de milioane de lei. Paisprezece ani mai târziu, în 2026, realitatea este umilitoare pentru anchetatori: acuzațiile de „mafie” au fost clasate chiar de ei, iar restul dosarului s-a transformat într-o ruină juridică.
Cea mai gravă concluzie care reiese din miile de pagini ale dosarului nu este vinovăția inculpaților, ciincapacitatea cronică a procurorilor de a produce un probatoriu coerent. Timp de 14 ani, statul român a finanțat o armată de anchetatori care, în final, au livrat o „estimare” în loc de o acuzație certă.
Ping-pong-ul incompetenței: Bătălia pe probele „toxice”
Traseul dosarului a fost marcat de un spectacol grotesc de erori procedurale.
Astfel, în 2020, dosarul a fost pasat între Alba și Bistrița timp de un an, fiind nevoie de intervenția Înaltei Curți pentru a stabili cine are „onoarea” de a judeca acest eșec.
În martie 2021, Tribunalul Alba a constatat nulitatea absolută a tuturor interceptărilor telefonice și informatice. Probele „vedetă” ale DIICOT au fost declarate ilegale, iar dosarul a fost întors la parchet. Procurorii au contestat decizia instanței, iar dosarul ajungând la Curtea de Apel Alba Iulia, care la final de iunie 2021 a admis contestația doar parțial, astfel că probatoriul trebuia oricum refăcut. Cum procurorii nu au reușit să remedieze neregulile identificate de instanță, în septembrie același an, dosarul se întoarce de tot la parchet pentru refacerea probatoriului.
După mai bine de un an, în decembrie 2022, dosarul a fost trimis în judecată din nou, de data aceasta direct la Tribunalul Bistrița-Năsăud. Din șirul acuzațiilor dispăruse acuzația de grup infracțional organizat, pentru care fusese dispusă clasarea.
Evident, a fost nevoie iar de verificarea legalității probatoriului și cum procurorii nu au descris suficient faptele la capitolul “în drept”, în septembrie 2023 DIICOT Alba a mai luat o smetie după cap și de la instanța bistrițeană și au fost nevoiţi să refacă rechizitoriul. După circa două luni și jumătate, mai precis în noiembrie 2023, probatoriul a fost suspus din nou controlului instanței. Este momentul în care apărarea a invocat din nou necompetența Tribunalului Bistrița-Năsăud, astfel că, în martie 2024 dosarul ajunge iar la Alba.
În noiembrie 2024, după ce Tribunalul Alba a întrebat iar Înalta Curte de Casație și Justiție dacă dosarul este de competența sa ori a tribunalului din Bistrița, judecătorii ajung la concluzia că dosarul nu ar mai fi de competența DIICOT, ci de cea a Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba. Procurorii contestă decizia la Curtea de Apel Alba Iulia, unde judecătorii dispun, în februarie 2025, reluarea procedurii de cameră preliminară.
Dosarul ajunge din nou la Tribunalul Alba, iar în mai 2025, judecătorii constată ca rechizitoriul e OK, iar judecata pe fond poate începe. Inculpații contestă decizia la Curtea de Apel Alba Iulia. Aici, instanța ajunge la concluzia că dosarul e un adevărat dezastru și îl trimite din nou în brațele procurorilor. Numai că, undeva prin toamnă – septembrie/octombrie – procurorii constată de bunăvoie și nesiliți de nimeni că faptele… s-au prescris.
Rechizitoriul la kilogram: 791 de pagini de ceață juridică
Practic, eșecul DIICOT a fost consfințit de refuzul obsesiv de a respecta regulile de bază ale dreptului penal. Într-un gest de o aroganță fără precedent, procurorii au trimis în judecată un rechizitoriu care cuprindea un număr de„minim 201.209 acte materiale” , precizând însă că acestea„nu au putut fi cuantificate cu exactitate” .
Aceasta este imaginea pură a incompetenței: să ceri închisoare pentru niște oameni în baza unei cifre scoase, parcă, din burtă. Cum să te aperi de ceva ce nici acuzarea nu pare să înțeleagă? Judecătorii de la Tribunalul Bistrița-Năsăud (atunci când dosarul a fost pasat aici) și ulterior cei de la Curtea de Apel Alba, au taxat dur această anomalie. Un prejudiciu nu se „estimează”, el se probează leu cu leu. DIICOT Alba a preferat însă cantitatea în locul calității, sperând că un dosar de 791 de pagini va intimida instanța. Rezultatul? Dosarul a fost restituit repetat, fiind considerat o „operă” literară fără valoare juridică.
Când dosarul a fost pentru ultima dată pe masa judecătorilor de cameră preliminară de la Curtea de Apel Alba, aceștia s-au arătat necruțători cu procurorii.
“Verificând actul de sesizare și actul de remediere depus de procuror la dosar am constatat că, în continuare, neregularitățile constatate de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, nu au fost remediate.
De altfel, referitor la actul de remediere, constatăm căprocurorul nici măcar nu și-a propus să procedeze la remedierea neregularităților indicate de către judecătorul de cameră preliminară, depunând la dosar un înscris care cuprinde, așa cum bine observă contestatorii, o motivare în fapt a unei căi de atac inexistente la acel moment împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Nu am înțeles opțiunea procurorului, mai ales că în lipsa remedierii neregularităților, judecătorul/judecătorii de cameră preliminară (de la instanța de fond sau din contestație) au o singură variantă legală, cea a restituirii cauzei la procuror.
Am reușit totuși să înțelegem din actul de remediere că nici la acest moment procurorul nu știe câte acte materiale intră în componența acuzației – infracțiune continuată, precizându-se că în ordonanța din 17.11.2022 este indicat un număr de minim 201.209, însă nu au putut fi cuantificate cu exactitate!
Ne punem întrebarea, legitimă credem noi, cum ar putea fi construită apărarea inculpaților, dacă acuzarea nu cunoaște cu exactitate numărul de acte materiale din componența infracțiunii continuate de evaziune fiscală ori cum a putut fi stabilit cu certitudine prejudiciul imputat fiecărui inculpat. Revenind la modul de descriere a acuzațiilor, constatăm că cea mai gravă neregularitate se evidențiază în privința activității infracționale a formelor de participație penală în complicitate (în ce au constat actele de înlesnire sau ajutor, cine sunt beneficiarii acestui ajutor, dacă activitatea poartă asupra unei părți sau a tuturor operațiunilor comerciale, care este prejudiciul, modul de implicare), unde acuzația este descrisă generic: „a înlesnit și ajutat” la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, urmată de descrierea acțiunii imputate autorului infracțiunii, nu complicelui!
Chestiunile concrete evidențiate de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud în cazul fiecărui inculpat, nu au primit în general niciun răspuns, procurorul făcând trimitere la starea de fapt – «toate aceste aspecte sunt redate în cuprinsul rechizitoriului la rubrica în fapt», deși, același procuror nu a putut expune sintetic care sunt cu exactitate actele materiale din componența infracțiunii continuate și modul în care a fost calculat prejudiciul (element esențial al infracțiunii de evaziune fiscală) în cazul fiecărui act material, cu trimitere la regimul fiscal aplicabil.
Așadar, spre deosebire de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Alba, care a considerat că acuzațiile sunt descrise într-un mod suficient de clar, astfel încât inculpații să le înțeleagă (motivarea de la filele 39-41 din încheiere o găsim generică, fără să răspundă niciunei cereri concrete formulate de inculpați), opinia noastră este diametral opusă.Neregularitățile constatate cu privire la noul act de sesizare fac imposibilă stabilirea cu exactitate a acuzațiilor aduse fiecărui inculpat (ne referim aici la descrierea elementelor de tipicitate pentru fiecare act material din componența infracțiunii continuate, după cum am arătat deja), cu alte cuvinte,fac imposibilă stabilirea obiectului și limitelor judecății .
În consecință, vom constata că neregularitățile constatate prin încheierea din data de 31.08.2023 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, necontestată,nu au fost remediate , astfel că, în temeiul art. 346 alin. 3 lit. a Cod procedură penală,singura soluție legală este cea a restituirii cauzei la procuror .
Cu privire la solicitarea de restituire a dosarului la procuror pentru neconformarea la dispozițiile cuprinse în încheierea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Alba nr. 15/2021 suntem de acord cu judecătorul de cameră preliminară că nu se poate constata din nou nulitatea absolută și dispune excluderea probelor nelegal administrate. În schimb, nu suntem de acord că păstrarea în continuare a unor referiri la acestea în actele de urmărire penală de către procuror nu poate fi sancționată, cât timp prezența fizică a acestora în dosar este nejustificată.
Este de neacceptat scuza găsită procurorului de către judecătorul de cameră preliminară (n. r. – de la Tribunalul Alba), în sensul că «împrejurarea că există mențiuni care nu au fost înlăturate sunt rezultatul unor erori materiale, context în care nu se poate omite numărul mare de volume ale dosarului de urmărire penală».
Am fi fost dispuși să înțelegem o eroare materială dacă «scăparea» în continuare în dosar a referirilor la probe nelegal administrate am fi constatat-o în câteva situații. În realitate, referirile sunt extrem de numeroase, așa cum rezultă din înscrisul depus de o parte din inculpații contestatori pentru termenul de judecată din 07.04.2025, care au reușit să identifice înscrisuri care trebuiau excluse fizic în vol. I (f. 136, 183, 188, 192, 197, 199-200, 204-205, 208, 216, 219, 240, 248-249, 257 și urm., 284), vol. IV (f. 25 și urm., 55), vol. XI (f. 12, 133, 369), vol. XXVIII (f. 89 și urm.), vol. CLXI (f. 131, 170, 190, 209, 218), vol. CLXII (f. 120, 128, 135, 149, 164, 173, 182, 193, 215 și urm., 237, 293) și vol. CLXX (f. 7 și urm., 142, 154, 158, 243 și urm., 302 și urm.).
În concluzie, constatăm că critica contestatorilor este fondată și că remediul pentru existența în continuare în dosar a referirilor la mijloace de probă excluse nu poate consta decât în restituirea cauzei la procuror pentru a îndepărta orice referire la probe deja excluse, restituire dispusă deja prin încheierea nr. ##/2021 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Alba, definitivă prin încheierea penală nr. ##/28.06.2021 a judecătorilor de cameră preliminară de la Curtea de Apel Alba Iulia”, au notat, în vara anului trecut, judecătorii de la Curtea de Apel Alba în încheierea penală de cameră preliminară.
14 ani de stres, nicio dovadă clară
Dincolo de articolele de lege, rămâne drama umană. Timp de 14 ani membrii familiei Sighiartăuau trăit sub stigmatul de „infractori” pe care DIICOT Alba l-a întreținut prin prelungiri nesfârșite și rechizitorii prost întocmite.
Timp de 14 ani, DIICOT Alba a menținut o presiune constantă asupra acestor oameni, purtându-i între instanțele din Alba și Bistrița fără a putea prezenta o dovadă clară a vinovăției, iar în final să constate că „timpul a expirat”. Prescripția nu este o victorie a inculpaților, ci estecertificatul de deces al profesionalismului unor procurori . Faptul că procurorii au fost nevoiți să constate prescripția în 2025 este dovada supremă că au prelungit inutil un proces în care nu au putut proba nimic, până când timpul a epuizat orice cale legală. În plus, opinia publică nu va ști niciodată dacă inculpații din acest dosar sunt sau nu vinovați de faptele de care au fost acuzați, iar etichetele puse de-a lungul anilor vor mai sta o vreme bună lipite de spatele lor.
Risipa banului public: Nota de plată pentru un fiasco
Cât a costat aventura judiciară a DIICOT Alba? Deși cifrele exacte sunt secrete, o analiză sumară indică costuri colosale suportate de contribuabil:
În timp ce școlile și spitalele duc lipsă de fonduri, statul a tocat milioane de lei în tot acest timp pentru a urmări o „fantomă” de prejudiciu pe care DIICOT nu a putut-o prinde în cuvinte legale. Mai mult, prin decizia finală a Curții de Apel Alba Iulia din iulie 2025, toate cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului. Adică, noi toți plătim pentru incompetența celui care a semnat rechizitoriul.
Ultima „găselniță”: Finanțele cer în civil ce DIICOT a pierdut în penal
Acum, asistăm la ultimul act al acestui circ. Pentru a se spăla pe mâini de eșecul penal, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba a deschis, în septembrie 2025, la scurt timp după ce procurorii au declarat prescripția, un proces civil la Tribunalul Alba.
Finanțele cer acum recuperarea „debitului principal” – cerând3.712.630 lei – stabilit într-o expertiză pe care nicio instanță penală nu a validat-o. Este un proces clădit pe nisipuri mișcătoare. Este greu de spus cum vor demonstra juriștii de la Finanțe în fața unui judecător civil ceea ce procurorii specializați nu au putut demonstra în 14 ani și niciunul dintre inculpați nu a fost găsit vinovat de evaziune fiscală, singura acuzație care mai rămăsese în picioare în dosarul penal. Ba mai mult nicio instanță nu a constatat că totuși inculpații ar fi comis faptele, însă a intervenit prescripția răspunderii penale și în acest context să dispună recuperarea prejudiciului.