Câteva cuvinte nu pot cuprinde întreaga activitate a celui ce a fost academicianul doctor Ion R. Baciu, astăzi, la 105 ani de la naștere sa. Am din nou, poate fals, impresia că munca sa atât de diversă și de valoroasă riscă să alunece în uitare.
Atunci, la 22 martie 1921, în Orăștioara de Sus, județul Hunedoara începe povestea unui om care și-a dedicat viața întregă medicinei și cercetării științifice. Medic și cercetător de vocație, sa consacrat fiziologiei moleculare integrative, aducând contribuții remarcabile în domenii fundamentale: fiziologia imunității, fiziologia sângelui și a circulației, fiziologia muncii. A investigat cu rigoare și pasiune eritropoieza – procesul de formare a celulelor roșii din sânge – și sinteza eritropoietinei, hormonul care reglează acest proces vital. În 1985 a publicat lucrarea „Homeostazia oxigenului”, o carte de referință în domeniu. Munca sa a fost recunoscută la cel mai înalt nivel în 1993, când a fost ales membru titular al Academiei Române.
Resimțim, cu o durere surdă, nevoia de a salva din uitare personalități care au contact cu adevărat. Trecerea nemiloasă a timpului șterge din memoria colectivă Oameni și întâmplări care ar merita să trăiască veșnic, înlocuindu-le cu nimicurile efemere ale zilei de azi. Coșul de cumpărături, cearta politică și „vedetele” de o clipă nu consumă timpul și ne ofilesc amintirea.Astăzi îmi propun să scriu din nou despre academicianul Ion R. Baciu, oferindu-vă informații mai detaliate decât se găsesc pe Wikipedia.org.
Viitorul academician, medic fiziolog, profesor universitar și doctor docent, Ion R. Baciu sa născut pe 22 martie 1921, în comuna Orăștioara de Sus, județul Hunedoara. Tatăl său, Remus Baciu, era învățător și director al școlii primare, având vederi progresiste. Mama sa, Lucreția Baciu, era fiica cunoscutului intelectual transilvănean I. Popovici, autor al popularului calendar „Amicul poporului”.
Ion Baciu a început educația la școala primară din satul său natal și a continuat la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie între 1932 și 1940, remarcându-se încă de la început ca un elev excelent. A absolvit bacalaureatul la Alba-Iulia în 1940, clasându-se primul.Sa înscris la Facultatea de Medicină, care fusese mutată la Sibiu în toamna lui 1940. A fost imediat fascinat de precizie și relevanța fiziologiei în medicină. A urmat studiile medicale între 1940 și 1946, devenind preparator la Institutul de Fiziologie și Fizică Medicală din 1941 până în 1948. Benetato în 1946.
În 1948 a câștigat prin concurs un post de asistent la același institut al Facultății de Medicină din Cluj. Între 1948 și 1951, a fost conferențiar și profesor de „Fiziologie” la Liceul Sanitar din Cluj. Între 1950 și 1954, a colaborat științific cu filiala Cluj a Academiei Române. A devenit conferențiar, conducând noua disciplină de „Fiziopatologie” la Institutul de Medicină și Farmacie Cluj din 1951 până în 1961.
Din 1953 până în 1963, Baciu a fost secretar al Consiliului Științific al institutului clujean. A devenit doctor în științe în 1958 și a condus Catedra de „Fiziologie” între 1959 și 1972. A predat ca profesor titular de „Fiziologie” la aceeași instituție între 1961 și 1988, fiind și decan al Facultăților de Medicină Generală între 1963 și 19696 și între 1963 și 19696. institutului, iar din 1976 până în 1984, rector. De asemenea, a fost medic primar special în „Explorări funcționale” în 1978 și a condus Catedra de Științe Medicale Fundamentale Funcționale între 1984 și 1988. În 1988, sa transferat, la cerere, ca medic primar la Institutul de Igienă și Sănătate Publică și sa pensie.
Ion R. Baciu a devenit membru corespondent al Academiei Române în 1991 și titular în 1993. A fost profesor și șef al Catedrei de Morfologie și Fiziologie la Universitatea din Oradea în 1992 și a înființat Centrul de Cercetări Fiziologice acolo. A colaborat ca profesor consultant la Universitatea Medico-Farmaceutică din Cluj-Napoca între 1992 și 1995 și a primit titlul de Doctor „Honoris Causa” de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș în 1998.A scris și a publicat peste 320 de lucrări, studii și articole de specialitate în publicații naționale și internaționale, acoperind domenii diverse precum fiziologia sângelui, răspunsul imun, microcirculația, fiziologia muncii și ergonomia. De asemenea, a coordonat lucrări de doctorat și a contribuit anual la sesiunile științifice ale Academiei Române.
Baciu a fost membru și lider în numeroase societăți științifice și a primit numeroase distincții pentru contribuțiile sale, inclusiv Premiul „Victor Babeș” al Academiei Române și „Medalia de aur” la Simpozionul Internațional de la Pavia, Italia.A fost onorat cu titluri precum „Cetățean de Onoare” în Cluj-Napoca, Orăștioara de Sus și Orăștie.S-a stins din viaţă la Cluj pe 19 septembrie 2004, la vârsta de 83 de ani, lăsând în urmă o moștenire științifică impresionantă și un model de dedicare pentru generațiile viitoare.Academicianul Ion R. Baciu a fost un om care a ales să slujească adevărul științific atunci când mulți preferau compromisul, care a construit când alții doar vorbeau și care a lăsat urme adânci acolo unde alții au lăsat doar zgomot. Moștenirea sa, atât științifică, cât și umană, rămâne un reper prin importanța unor contribuții durabile la cunoaștere și progres.Într-o epocă în care efemerul și superficialul prin să domine memoria colectivă, personalități precum Baciu ne reamintesc că adevăratul om de știință nu este doar o figură din trecut, ci un reper pentru prezent și viitor.
Resurse: „Almanahul Oamenilor de la noi”, ed. „Vorba”, Orăștie 2014 „Oamenii din Ținutul Orăștiei – Călindaru’ Foii Interesante”, vol. I, ed. Măiastra, 2023.
Sursa: https://cotidianulhd.ro/o-viata-dedicata-stiintei-si-medicinei-academicianul-ion-r-baciu/