Mihai Grama a fost numit tezaur viu în apicultură. Este cel de al doilea cel mai tânăr tezaur viu din România. Iar acest titlu i se datorează muncii sale în domeniul apiculturii.
Grama nu este doar un apicultor obișnuit, ci un păstrator de tradiții. Este singurul vânător de albine din țară, iar acest obicei i-a adus titlul de tezaur viu.
Ca în fiecare an, apicultorul a fost prezent la Sărbătoarea Mierii din Blaj, cu produsele sale pe bază de miere.
Este cunoscut pentru practicarea bărcuitului, o metodă veche de identificare a coloniilor de albine sălbatice, folosită odinioară de oamenii din zona Gurghiului și Călimanilor pentru a găsi miere în mediul natural. Presa îl descrie drept urmaș al „bărcașilor”, iar el spune că a învățat această îndeletnicire de la bunicul său.
Bărcuitul, sau ”vânătoarea de albine” este un meșteșug tradițional, ci și ca o formă de protejare a albinei carpatine și a habitatului acesteia, tot mai restrâns din cauza transformărilor din agricultură și a reducerii pădurilor seculare.
Ce era vânătoarea de albine
Grama spune că vânătoarea de albine ”era un sacrificiu: bărcuitul, tăierea stupului în ziua Crucii, pe 14 septembrie. În 14 septembrie, bunicul mergea întotdeauna la vânătoarea de albine. Găseam stupul, îl tăiam, omoram albinele și duceam mierea acasă. Fagurele era considerat ceva magic.
Tot un sacrificiu era și atunci când, dacă un om era beteag și se afla pe patul de moarte, îi duceai o bucățică de fagure. Omul pleca cu gustul copilăriei, pleca în lumea de dincolo”, a explicat acesta.
”Există descrieri de pe vremea lui Herodot și de pe vremea dacilor, de atunci e recunoscut. În toate muzeele etnografice din România există dovezile legate de vânătoarea de albine”, a mai precizat acesta.