De prea mult timp și în prea multe situații, soarta României de mâine se joacă la zaruri. Sau la Monopoly, ca să fim mai eleganți. Un jucător, care mereu s-a vrut câștigător – PNL-ul hunedorean –, sub oblăduirea lui Ilie Bolojan, dă, de prea multe ori, 6/6, iar PSD-ul, cu un 6-4, ca la teatru, își roade unghiile.
După jocul de glezne cu unirea a două comune hunedorene – o simulare fără cap și fără coadă a efectelor unei viitoare reforme administrativ-teritoriale – PNL Hunedoara recidivează.
Recidiva penelistă, căci despre ea este vorba acum, a căzut ca o bombă în teritoriul scăldat de Mureș, Criș, Strei, Jiu și alte râulețe mai mici.
Reformele propuse de actualul guvern au ajuns la faza pe direcții silvice. Acestea trebuie reduse, iar o hotărâre de guvern binecuvântată de „Abramburica” de la Mediu spune că Direcția Silvică Alba va înghiți, cu puieți cu tot, Direcția Silvică Hunedoara.
Comasarea direcțiilor, la nivelul întregii țări, poate fi benefică prin reducerea consistentă a cheltuielilor. Dar atunci când comasarea este doar o chestiune de orgoliu politic și de plătit polițe, înseamnă că cineva judecă doar cu picioarele învelite în minciună și manipulare.
Și cine credeți că judecă astfel și cine se împăunează cu această victorie politică până în seva brazilor?
Da, chiar ea, „Bona albaneză”, cum a fost răsfățat arogantul și infatuatul deputat de Alba, Roman Florin. Același Roman care, în perioada „post-Moloț”, a fost trimis de la centru să schimbe pampersurile și să spele în ape tulburi scutecele peneliștilor aflați în vrie după plecarea celui mai performant președinte de partid penelist.
Lingușelile lui, trâmbițate drept o victorie uriașă și ambalate în limbaj de lemn, sunt de un grotesc greu de egalat, iar visele lui de prea-mărire seamănă cu un fel de „Make Alba Great Again”, adică un fel de MAGA.
„Orice instituție cu atribuții regionale care rămâne în județul Alba este un câștig în lupta pentru ca Alba Iulia să fie capitală regională într-o posibilă reorganizare administrativ-teritorială”, spune dădaca din Bălgrad.
Și, cum îi șade bine unui politician veritabil, îi dă înainte cu clasa muncitoare:
„Bătălia nu a fost una ușoară, deloc, tovarăși (N.A.), dar mă bucur că guvernul liberal Bolojan și ministrul Mediului au ținut calea argumentelor economice și a profitului realizat de direcțiile județene. Deși Alba are suprafața forestieră cam la jumătate din județul vecin, DS Alba înregistrează profit an de an, pe când la DS Hunedoara indicatorii de performanță economică sunt negativi.
Nici chiar argumentul liderului național al PSD, care a spus că «dacă cei de la Alba sunt așa buni, de ce nu-i mutăm la Hunedoara», nu a ținut politic în fața argumentelor de profitabilitate ale regiei.
Și DA, noi, liberalii din Alba, am contribuit la această decizie, cu argumente, nu altcineva! Mulțumim premierului Ilie Bolojan pentru susținere!”
Derapajul „bonei” atinge cote maxime când amestecă merele cu perele, molizii cu blocurile și medicii cu fagii:
„Alba Iulia este în creștere de populație. S-au construit mii de case și apartamente noi, pe când în Hunedoara doar la Deva au apărut două blocuri noi. Dacă altădată albaiulienii se uitau cu drag spre Deva, acum e invers. Și o spun cu regret, nu din alt interes. Mi-au spus-o mulți.
Sunt medici care se interesează de noul spital ridicat la Alba, pentru că vor să vină de la Hunedoara.”
Apoteotic, finalul scriiturii deputatului pare un copy-paste după o scrisoare adresată de Trump bravului popor somalez:
„Poate este un moment bun să începem discuții serioase despre ajutorul pe care Alba îl poate da hunedorenilor, oameni destoinici, într-o regiune comună Alba-Hunedoara, de data aceasta cu sediul la Alba Iulia.
Lucrurile s-au schimbat esențial de la organizarea teritorială din 1968. Sigur, dacă se dorește acest ajutor. Altfel, tare îmi este teamă că decalajul Albei în fața Hunedoarei va crește și mai mult, iar de vină, cu siguranță, nu sunt oamenii. Ci politicienii.”
Deci, pe înțelesul tuturor: „hunedorenii destoinici” înghesuiți în doar două blocuri, depind de marea națiune a albaiulienilor și sunt la mila lor. Iar dacă vor refuza, va fi vai de mama lor.
Denaturările, manipularea și limbajul de lemn parcă și-au dat mâna în lăudăroșenia lui „don Florin”. Însă realitatea este alta decât cea prezentată distinsului electorat din Alba Iulia.
Principalul argument invocat este cuantumul profitului realizat, care într-adevăr a fost mai mare pentru Alba, fără a ține cont de suprafața net superioară aflată în administrarea Hunedoarei.
Cifrele vorbesc de la sine: 217.000 de hectare la Hunedoara, față de Alba, care are 98.000 de hectare. De altfel, Hunedoara este recunoscută ca al treilea județ din țară ca suprafață de fond forestier, după Suceava și Caraș.
Orice silvicultor, orice specialist în mediu știe că reprezentativ pentru complexitatea actului de administrare silvică este criteriul suprafeței și nu profitul realizat. Până nu de mult profitul Hunedoarei era net superior celui din vecini pentru că ciclurile silvice curg, de la sine, separat în fiecare zonă.
Mai mult, cetățeanul Roman Florin omite cu rea intenție faptul că profitul Direcției Silvice Hunedoara este și va fi afectat de biodiversitatea ridicată și gestionată strict prin două dintre cele mai vaste arii protejate din România: Parcul Național Retezat (38.315 hectare) și Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina (38.184 hectare).
Este bine cunoscut că gestionarea în astfel de zone, cu suprafețe considerabile, este adaptată restricțiilor de producție, veniturile fiind mai mici pe unitatea de suprafață protejată.
Complexitatea superioară a administrării din Hunedoara este întărită și de numărul de ocoale silvice: 7 la Alba și 11 la Hunedoara.
Pe de altă parte, apare evident că alegerea sediului central la Alba a fost o excepție – de fapt, singura de pe întreg teritoriul României – mânată din spate de orgolii, infatuare și patriotism pur propagandistic.
În toate celelalte cazuri de fuziune a direcțiilor silvice s-a ținut cont de suprafață, nu de indicatori economici.
Între Caraș-Severin și Timiș s-a ales Carașul, care are suprafața mai mare „„chiar dacă are numai două blocuri noi în Reșița” La fel s-a procedat între Baia Mare și Satu Mare, între Suceava și Botoșani și în toate celelalte cazuri de fuziune.
Zarurile au fost aruncate. Nu la Alba. La București. Dar cu complicitatea perfectă a politicienilor hunedoreni.
Ai noștri, ca brazii, cu mucii pe piept. Dar nu în pădure, ci în parlamentToți, fără nicio excepție.
Nu Alba este problema Hunedoarei.Problema Hunedoarei sunt politicienii care acceptă fără să crâcnească atunci când județul pierde.
Liberalii hunedoreni au stat drepți, fără niciun pâs, în front, în fața „Bonei albaneze” care pare că le este mamă și tată.
Pesediștii, cu care spune Roman că s-a înțeles de minune, tac chitic în fața acestei „golăneli”, cum ar spune Laurențiu Nistor,. Probabil că dacă ar fi susținut o altă echipă managerială a Direcției soarta ar fi fost alta.
Useriștii nu o pot contrazice pe „Abramburica”, așa că preferă să-și bage capul în nisip. Chiar dacă județul pierde. Pe ei nimic nu-i afectează, nici măcar călcatul în străchini.
Auriștii, ca de obicei: scandal fără fond și fără formă. Strigă din toți rărunchii, arată cu degetul, acuză, amenință dar nu vin cu nicio soluție. Și gata.
Rezultatul este simplu:Hunedoara pierde, Alba câștigă, iar politicienii noștri ridică din umeri.
Nu e prima dată când se întâmplă asta.Și, dacă judecăm după reacțiile de acum, probabil că nu va fi nici ultima.
Pentru că la noi regula este simplă.
Când apare o investiție sau o reușită, politicienii se înghesuie să apară în poză și să tragă spuza pe turta lor.Când apare un eșec, fotografia se face din spate. Sau nu se mai face deloc.
Iar de data aceasta fotografia e clară.
În ea se vede foarte bine cine a câștigat.
Și se vede, la fel de bine,cine a stat cu mâinile în buzunar .
Sursa: https://cotidianulhd.ro/bona-albaneza-loveste-din-nou-si-muta-padurile-hunedoarei-la-alba/