📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰
România are resurse agricole solide, dar continuă să exporte materie primă și să importe produse cu valoare adăugată. Două exemple discutate recent în cadrul Conferinței regionale Centru, organizată de Clubul Fermierilor Români, care au vizat Karpaten Meat Group Sibiu, fondată de antreprenorul elvețian Samuel Widmer, și Cooperativa Podișul Transilvaniei, condusă de Emil Turdean, arată că modelul economic poate fi schimbat prin integrarea lanțului valoric, asocierea fermierilor și orientarea către produse finale competitive. Lecția principală: agricultura modernă începe cu o viziune de piață și se termină cu un produs care performează la raft.
Rasa Aberdeen Angus prosperă în Sibiu – Yellowstone-ul românesc – iar crescătorii nutresc ambiții globale.
Povestea Karpaten Meat Group începe în 2008, când Samuel Widmer, de profesie măcelar, a adus în România primele exemplare de Aberdeen Angus pur. „Am început în 2008 cu primul import de 100 de viței de rasă Angus curat în România” , spune antreprenorul în cadrul Conferinței Regionale Centru, cel care a construit ulterior un model complet integrat de producție.
Compania funcționează după principiul „from grass to beef”, controlând întregul lanț: genetică, creșterea animalelor, finisarea, abatorizarea, tranșarea și livrarea produsului final ambalat pentru retail. „Un lanț integrat de carne premium de vită Angus, de la genetică până la steak ambalat pentru consumatorul final” , explică Widmer.
Modelul nu este doar un succes antreprenorial, ci și o confirmare a potențialului României în sectorul cărnii premium. Potrivit lui Widmer, România are astăzi peste 60.000 de vaci-mamă Angus cu sânge curat, ceea ce o transformă într-un actor important în ecosistemul european al crescătorilor de Angus.
„Jumătate din efectivul Angus din Europa este crescut în România, iar ăsta este un mare succes pentru țară” , afirmă fondatorul Karpaten Meat.
Un alt element central al modelului este conceptul „4RO” – născut, crescut, abatorizat și procesat în România. „Toată plusvaloarea rămâne în țară. Nu mai trimitem animalele afară, să fie tranșată vita din România după aceea în Polonia sau în Germania. Astfel, păstrăm și mâna de lucru în țară – măcelarii, șoferii. Soluția sunt produsele finale” , spune Widmer, subliniind importanța procesării interne.
„Trebuie să fim în stare să plasăm pe raft un produs de calitate, la același preț de vânzare și cu același cost mic de producție. Și cred că, pe viitor, avem mari șanse să dezvoltăm partea asta în România.”
Cooperativa care pariază pe procesare și nișe
Un alt exemplu de transformare vine din zona cooperativelor agricole. Cooperativa Podișul Transilvaniei, care reunește fermieri din Sibiu, Alba, Cluj, Mureș și Covasna, a fost creată cu o strategie clară de piață.
„Am făcut cooperativa nu ca să luăm punctaj pentru utilaje, ci pentru că am făcut un studiu de piață și am văzut unde putem intra pe nișă” , spune Emil Turdean, președintele cooperativei.
Rezultatul este un proiect industrial ambițios: o fabrică de procesare a oleaginoaselor de 45 de milioane de euro, dezvoltată în două etape, cu o capacitate de 600 de tone pe zi.
Investiția este gândită ca un sistem integrat care include depozitare, procesare și soluții de eficiență energetică, inclusiv producerea de energie din subproduse.
În paralel, cooperativa mizează pe produse cu marjă mai bună. „Țintim uleiul de nișă, în special uleiul de in” , spune Turdean, explicând că șroturile rezultate sunt cerute atât în panificație, cât și în zootehnie.
Lecția dificilă a finanțării
Proiectul cooperativei arată și una dintre marile provocări ale sectorului: accesul la finanțare. Deși proiectul avea autorizații și parteneri inițiali, finanțarea a fost blocată în ultimul moment după retragerea unei instituții financiare.
Experiența l-a determinat pe Turdean să transmită un mesaj clar pentru fermieri: „La investiții mari, căutați-vă consultant financiar”
Într-o agricultură tot mai industrializată, educația financiară devine la fel de importantă ca tehnologia agricolă sau managementul fermei.
Brandul, veriga lipsă din agricultura românească
Dincolo de exemplele de succes, discuția a evidențiat o problemă structurală: multe produse românești de calitate nu reușesc să devină branduri.
În retail, produsul bun nu este suficient. Consumatorul decide în câteva secunde, iar succesul depinde de vizibilitatea la raft, ambalaj, constanța calității și poziționarea corectă de preț.
De aceea, producătorii au nevoie de competențe care depășesc agricultura clasică: marketing, strategie de ofertare, relație cu retailul și disciplină comercială.
În paralel, certificările de origine – precum DOC sau IGP – pot deveni instrumente importante pentru crearea de valoare și diferențiere în piață.
De la materie primă la valoare adăugată
Viitorul agriculturii românești depinde de capacitatea de a construi lanțuri valorice integrate, de la fermă până la produsul final.
Karpaten Meat și Cooperativa Podișul Transilvaniei demonstrează că acest model este posibil. Primul arată cum se poate construi un brand premium într-o industrie globală competitivă, iar al doilea cum asocierea fermierilor poate genera investiții industriale majore.
Într-o piață în care securitatea alimentară, trasabilitatea și calitatea devin tot mai importante, agricultura românească are o oportunitate reală: să treacă de la exportul de materie primă la construcția unor produse și branduri care să conteze pe piața europeană.
Clubul Fermierilor Români a organizat la Serenity Resort din Codlea a cincea conferință regională din seria AGRI4FUTURE România: Obiectiv 2035, o platformă de consultare națională dedicată reformei Politicii Agricole Comune post-2027 și noului cadru financiar multianual european 2028-2034. Conferința Regională Centru a reunit fermieri, reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, APIA, AFIR, ADR Centru, Reprezentanța României la UE, sectorul financiar-bancar, furnizori de tehnologii agricole și mediul academic pentru analiza situației actuale a agriculturii românești și formularea de soluții concrete pentru următorii zece ani.