Premierul Ilie Bolojan a salutat decizia Curții Constituționale privind reforma pensiilor magistraților și a anunțat că în martie va veni cu un nou proiect de lege „pentru continuarea corecțiilor”. Mesajul este ferm: reforma este „un pas esențial” și „privilegiile nejustificate nu își au locul într-un sistem public”. În paralel însă, rămâne o realitate incomodă. În dosarul „Bogos”, care a zguduit PNL și a scos la lumină o audiență aranjată la Palatul Victoria prin intervenția lui Mihai Barbu, premierul nu a fost chemat la audieri. Nici măcar pentru clarificări. Iar Mihai Barbu,fost lider liberal și fost președinte al ARF, se află în continuare sub control judiciar. Contrastul este evident. Bolojan vorbește despre „corectarea inechităților” din justiție, dar evită să răspundă la întrebările legate de întâlnirea cu Fănel Bogos, om de afaceri condamnat anterior pentru dare de mită, care a ajuns în biroul premierului nu prin Secretariatul General al Guvernului, ci prin „cabinet”. Rechizitoriul DNA consemnează explicit mecanismul prin care Mihai Barbu a facilitat accesul direct la premier, ocolind procedurile oficiale și registrul de transparență. Premierul a explicat că discuția a fost „politică”. Întrebarea rămâne simplă: dacă era o chestiune de partid, de ce s-a purtat în biroul Guvernului, în timpul programului oficial? Și de ce nu a fost înregistrată în registrul unic al transparenței, așa cum prevede legea? În așteptarea unei clarificări judiciare, Bolojan continuă însă ofensiva împotriva magistraților. Spune că nu mai putem pensiona oameni la 50 de ani și că reforma va consolida respectul față de justiție. Însă cifrele prezentate anterior de CSM arată că vârsta medie reală de pensionare este peste 52 de ani la judecători și 55 la procurori, iar proiectele guvernului afectează în principal magistrații aflați în activitate, nu pensiile deja aflate în plată. Vicepreședintele CSM, Claudiu Sandu, a explicat că magistrații au acceptat creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani, dar au cerut respectarea principiului echitabilității. „Nu putem avea pensii deja în plată mult peste salariu și să țintim doar magistratul care va munci încă 20 de ani”, a spus acesta. Mai mult, procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și judecătorii Curților de Apel București și Alba Iulia au respins proiectul guvernului și au solicitat aviz negativ din partea CSM. Sistemul judiciar transmite un semnal coerent: reforma nu poate fi făcută prin presiune publică și prin stigmatizare. În acest context, ofensiva politică devine problematică. Când premierul repetă că „privilegiile nejustificate” au afectat încrederea oamenilor în stat, fără a face distincția între anomaliile din trecut și statutul constituțional al magistratului, mesajul public riscă să transforme justiția în principalul vinovat pentru problemele bugetare ale României. Este greu să susții că lupți pentru moralitate instituțională, în timp ce propriul partid gestionează întâlniri neînregistrate, intervenții de cabinet și oameni de afaceri cu probleme penale primiți direct în biroul prim-ministrului. Magistrații nu sunt perfecți. Nici sistemul nu este lipsit de excese. Însă independența justiției nu poate fi negociată în funcție de oportunitatea politică. Dacă reforma este necesară, ea trebuie făcută cu dialog, cu respect și fără a transforma corpul magistraților într-un adversar colectiv. În momentul de față, impresia este că Bolojan a ales un front comod. Este mai simplu să vorbești despre pensii și „inechități” decât să explici de ce un lider de partid aflat sub control judiciar a avut acces direct la biroul premierului, în afara regulilor aplicabile cetățenilor obișnuiți. Războiul cu magistrații continuă. Întrebările din propriul partid rămân fără răspuns.