De la Cugir, la unul dintre cele mai importante institute de cercetare a cancerului din lume, drumul lui Răzvan Borza este unul care vorbește despre marea performanță științifică internațională.
Cercetător la Netherlands Cancer Institute din Amsterdam, el a fost coautor, în iulie 2025, al unui studiu publicat în prestigioasa revistă Science .
Articolul prezintă descoperirea complexului proteic Zincore, un mecanism molecular nou, cu rol esențial în reglarea activării genelor și în dezvoltarea umană.
Răzvan Borza a acceptat să răspundă unor întrebări ale publicației Alba24, legate de legăturile sale cu județul Alba, dar, mai ales, despre performanțele sale extraordinare în domeniul științei.
Care este legătura dumneavoastră cu județul Alba, mai precis cu orașul Cugir?
Răzvan Borza: M-am născut în Cugir în martie 1997, lângă Școala Nr. 3, unde am mers la școală până la aproximativ 7 ani.
După aceea, din motive personale, am plecat în Spania, unde mi-am continuat educația. Distanța și munca, mai ales în ultima perioadă, au făcut vizitele complicate.
Dar Cugirul va fi întotdeauna locul de unde vin, iar tatăl meu și rudele mele sunt încă acolo.
Din copilărie am fost fascinat de felul în care funcționează lucrurile — mereu am vrut să înțeleg ce e înăuntru, cum sunt construite.
Această curiozitate m-a dus, fără să îmi dau seama pe deplin atunci, spre biologia structurală: domeniul biologiei care studiază proteinele, micile blocuri de construcție folosite pentru a forma celulele și, prin urmare, viața însăși.
Această metaforă, înțelegerea modului în care viața este construită, este de fapt cea pe care o folosesc în teza mea de doctorat, pe care o scriu în prezent.
Într-un fel, copilul care voia să știe cum sunt făcute lucrurile a ajuns să studieze cum este construită viața.
În ceea ce privește școlile urmate: am mers la Școala Nr. 3 din Cugir, apoi am continuat în Spania, unde am făcut liceul și ulterior licența în biologie.
Principalele repere profesionale
Răzvan Borza: Trei momente-cheie se remarcă în cariera mea de până acum. Primul moment de cotitură a fost stagiul meu la Centrul Național de Cercetare a Cancerului din Spania (CNIO) din Madrid, unul dintre cele mai bune institute de cercetare a cancerului din Europa.
Această experiență, susținută și de granturi din partea Ministerului Spaniol al Științei pentru studii și mobilitate internațională, mi-a confirmat că cercetarea era drumul pe care voiam să îl urmez.
Al doilea a fost acceptarea în programul de doctorat la Netherlands Cancer Institute (NKI) din Amsterdam, considerat în mod constant unul dintre cele mai bune institute de cercetare a cancerului din lume. Acolo lucrez în prezent și acolo a fost realizat studiul Zincore.
Al treilea este publicarea în Science, rezultatul unor ani de muncă alături de o echipă excepțională.
Pe parcurs am avut și oportunitatea de a prezenta munca mea la conferințe internaționale, de a participa la prestigiosul curs de la Cold Spring Harbor Laboratory (CSHL) din New York și de a primi mai multe premii pentru comunicare științifică.
Cât de greu este să publici în Science?
Răzvan Borza: Extrem de greu. Majoritatea cercetătorilor nu vor publica niciodată acolo în întreaga lor carieră. Profesori universitari cu zeci de ani de experiență adesea nu reușesc.
O singură publicație în Science poate fi suficientă pentru a construi o carieră academică — unii cercetători o folosesc pentru a aplica direct la posturi de profesor.
Nu este vorba doar de a face știință bună; lucrarea trebuie să reprezinte o descoperire cu adevărat nouă și semnificativă și trece printr-un proces de evaluare extrem de riguros.
Mă simt foarte norocos și mândru că fac parte din acest lucru.
Să rămânem puțin la articolul din Science. Ce tratează mai concret și care a fost contribuția dumneavoastră?
Răzvan Borza: Studiile publicate în reviste de top precum Science nu sunt niciodată opera uneia sau a două persoane — necesită echipe mari și multidisciplinare, și vreau să le mulțumesc tuturor celor implicați, pentru că fără ei acest lucru nu ar fi fost posibil.
Studiul a descoperit un mecanism complet nou care controlează modul în care genele sunt activate. ADN-ul nostru conține aproximativ 22.000 de gene. Ele determină totul, de la culoarea ochilor și înălțime până la modul în care se dezvoltă organele noastre.
Aceste gene sunt controlate de proteine numite factori de transcripție, care acționează ca niște întrerupătoare ce pornesc sau opresc genele.
Aproximativ jumătate din toți factorii de transcripție umani aparțin aceleiași familii și, până acum, nu înțelegeam cum activează ei genele.
Acest studiu, pentru prima dată, relevă un mecanism prin care una dintre aceste proteine este activată, deschizând calea spre înțelegerea modului în care jumătate din întrerupătoarele noastre genetice funcționează de fapt.
Acest lucru contează dincolo de știința de bază: erorile din gene și din proteinele care le controlează stau la baza cancerului și a multor alte boli.
Înțelegerea acestor mecanisme este esențială pentru dezvoltarea de noi tratamente.
Contribuția mea specifică a fostobținerea primelor imagini 3D ale complexului Zincore , structura moleculară în centrul acestei descoperiri, folosind o tehnică numită cryo-EM.
Ce este cryo-EM și fotografierea proteinelor la scară atomică? Ne puteți explica simplu?
Răzvan Borza: Proteinele sunt atât de mici încât sunt invizibile chiar și pentru cele mai puternice microscoape convenționale, de aproximativ 10.000 de ori mai mici decât un fir de păr.
Pentru a le fotografía, înghețăm proteina la 196 de grade Celsius sub zero și folosim un microscop electronic special pentru a o fotografia de mii de ori din unghiuri diferite.
Un computer asamblează apoi toate aceste imagini într-un model 3D detaliat, similar cu modul în care funcționează un CT medical, unde multe imagini realizate din unghiuri diferite sunt combinate pentru a reconstrui o imagine 3D a organelor dumneavoastră, dar la o scară de milioane de ori mai mică.
În cazul nostru, acest model 3D a arătat exact cum interacționează Zincore cu ADN-ul și a dezvăluit punctul precis unde o mutație găsită la pacienți perturbă întregul mecanism.